Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a intrat în al șaselea an. Dar mulți încă neagă adevărata natură a acestui conflict. Există încă la nivel internațional o reticență larg răspândită de a conștientiza importanța globală a invaziei lui Vladimir Putin în Ucraina. Acest fapt duce la o retorică îndulcită, care estompează diferența dintre victimă și agresor, scrie Peter Dickinson, expert al Consiliului Atlantic (Atlantic Council ).

El susține că această abordare de „strut” față de noul imperialism rusesc putea fi văzută și la ministrului german de externe Heiko Maas, in timpul vizitei sale la Kiev.

Diplomatul german a cerut „tuturor partilor să depună eforturi pentru a evita escaladarea”. În mod evident, pe Maas nu îl deranjează absurditatea apelurilor adresate Ucrainei de a încerca să „reducă” invazia unei forte militare straine. Bineînțeles, asta spune multe despre climatul actual, în care unul dintre cei mai influenți diplomați din Europa consideră că este normal să vină în capitala unei țări care luptă pentru supraviețuirea sa, și să-i vorbească despre ”modernizare”.

Și nu este singurul. De la începutul invaziei rusești, în primăvara anului 2014, apelurile internaționale catre ambele părți de detensionare a relatiilor au devenit norma deprimantă a dialogului diplomatic în jurul războiului. De fapt, aceste apeluri au devenit echivalentul diplomatic al acuzației facute unei victime pentru faptul ca este victimă.

Dickinson susține că pentru starea actuala a lucrurilor trebuie să raspunda Rusia. Totusi , constata expertul, deși puțini oameni mai cred în dezmințirile Kremlinului cu privire la neparticiparea trupelor sale la vărsarea de sânge din Ucraina, acelea care au avut cel mai plauzibil aspect au creat un sentiment de ambiguitate, suficient pentru a tulbura apele. Ceea ce ar trebui să fie perceput ca un caz clar de prima invazie în Europa de la terminarea celui de-al Doilea război mondial, este prezentata ca o problemă nedorită, fara coerență. Pretinzând că invazia rusă a Ucrainei este doar o mică „ciocnire de frontieră” nu vom putea pune capăt războiului.

Dimpotrivă, Kremlinul demonstreaza ca se pregătește pentru o campanie de lungă durată. El a finalizat desfășurarea de noi baze militare de-a lungul frontierei ucrainene și a construit noi căi ferate pentru nevoile logistice militare. Toate acestea indică pregătirea pentru noi operațiuni împotriva Ucrainei. Pe parcursul ultimelor luni, Moscova și-a întărit poziția în Marea Azov și în largul coastei ucrainene, încercând, de asemenea, să înconjoare țara vecină, crescând prezența militară a Rusiei în Belarus.

Strangularea înceată dar sigură a Ucrainei se întâmplă chiar în fața ochilor noștri. De ce toate acestea nu provoacă un răspuns internațional dur?- se intreaba expertul.

Refuzul Occidentului de a recunoaște amploarea ambițiilor imperialiste rusești în Ucraina nu este doar rezultatul trucurilor războiului hibrid și orbirii geopolitice deliberate. Este, de asemenea, o consecință a ignoranței și a concepțiilor greșite.

Insulta resimtita de Rusia din cauza piederii statutului său după prăbușirea URSS este de neînțeles pentru publicul modern occidental, care crede că majoritatea rușilor împărtășesc valori occidentale. Majoritatea oamenilor din Occident au crescut cu convingerea că moartea imperiilor împiedică reversibilitatea acestui proces. Puțini oameni își dau seama că rușii moderni sunt într-adevăr pregatiti să-și sacrifice standardele de viață de dragul cuceririlor coloniale arhaice.

Înțelegerea Ucrainei din afara este și mai limitată. Din 1991, Occidentul nu a reușit să recunoască consecințele geopolitice extraordinare ale independenței Ucrainei și a tratat Kievul ca pe musafir nepoftit. În cazuri rare, atunci când Occidentul trebuia să acorde atenție Ucrainei, el privea de obicei la țara prin prisma răsucită a invențiilor rusești. Acest lucru a dat naștere unei prudențe excesive fata de Ucraina, fapt care a privat Kievul de oportunitatile de care au beneficiat țările din fostul bloc estic. Ceea ce este mai izbitor e că, chiar și acum, după două revoluții democratice și cinci ani de război pentru șansa integrării occidentale, Ucraina continua sa fie blocată în statutul de „pământ al nimănui” post-sovietic, fără foaie de parcurs pentru aderarea la NATO și UE.

Apelurile facute la adresa Ucrainei pentru compromis cu invadatorul rus nu esunt doar imorale, ci și o prostie din perspectiva strategică. Occidentul deja se afla într-un nou război rece cu Moscova, ale cărui rădăcini cresc in Ucraina. Cât timp nu se termina războiul din Donbas, confruntarea ruso-ucrainena va continua sa se intensifice.

Din ziua primului atac împotriva Ucrainei, Rusia și-a extins activitatea ostilă pe mai multe fronturi: de la invadarea Siriei la intervenția în alegerile prezidențiale din SUA în 2016. Mai nou, si Africa devine teatrul noului război rece, în timp ce activitatea Kremlinului de a submina procesele democratice pe tot cuprinsul Europei nu scade. Totusi, în continuare ”toate drumurile duc la Kiev”.

Războiul hibrid al lui Putin în Ucraina rămâne epicentrul unui conflict global. Iar lupta intră acum într-o nouă etapă crucială.

Kievul se pregătește pentru alegerile prezidențiale și parlamentare, în care își va consolida, probabil, direcția istorică către integrarea euro-atlantică. Alegerea unui nou președinte pro-occidental din Ucraina, precum și a parlamentului pro-european va fi o lovitură zdrobitoare pentru ambițiile imperialiste rusești. Prin urmare, Kremlinul se poate decide la măsuri deosebit de agresive.

În perspectiva unei reduceri de la statul de „erou al Crimeei” la cel al unui om care a pierdut pentru totdeauna Ucraina, Putin ar putea considera că regimul său nu va supraviețui unui astfel de fiasco.

De aceea, comunitatea internațională ar trebui să trimită imediat semnal către Kremlin. În lunile următoare, orice discuție despre „reducerea escaladării de către ambele părți” ar trebui înlocuită cu sprijin clar și neechivoc al Ucrainei în apărarea sa împotriva agresiunii rusești.

Moscovei trebuie să i se arate cât de dureroase vor fi consecințele dacă se va decide să testeze din nou determinarea occidentală și rezistența ucraineană.

Noul Război Rece este un rezultat direct al tuturor încercărilor Occidentului de a împăciui Moscova și de a evita realitatea neplăcută a revanșismului rusesc din 2014. Nu putem pune semnul egalitatii între rezistența ucraineană și agresiunea Rusiei. Dacă Rusia va opri războiul, războiul se va sfârși. Dacă Ucraina va opri războiul, nu va mai exista nicio Ucraina, conchide autorul.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

agresiunea rusarazboi DonbasRusia Ucraina