„Triumful diplomatic așa și nu s-a mai produs. Și era atât de aproape. În urmă cu câteva zile, deschizând TurkStream, Putin și Erdogan au venit cu o inițiativă comună – un acord de încetare a focului între părțile în război din Libia. Ideea părea extrem de promițătoare”, scrie jurnalistul rus Alexander Goltz, comentând eșecul negocierilor privind armistițiul din Libia.

Redam in continuare textul autorului.

„Dar, sosind la Moscova, înaltele părți beligerante au început să facă nazuri. Premierul libian Fayez al-Sarraj (PNS) a refuzat cu tărie nu doar să vorbească, dar și să să stea în aceeași cameră cu Haftar (LNA). Drept urmare, diplomații ruși și turci au fost nevoiți să alerge cu vorbele între camerele conacului Ministerului de Externe, unde se aflau cele doua delegații libiene.

După opt ore de acest du-te-vino dipomatic, Serghei Lavrov a declarat că reprezentanții PNS „sunt de acord” sa semneze declarația comună de la finalul negocierilor, iar Haftar a cerut timp de gandire până dimineața. Însa, dimineața s-a constatat că mareșalul a părăsit Moscova fără a semna ceva. Conform relatarilor mass-media străine, Haftar a cerut ca trupele sale (LNA) să fie lăsate să intre în Tripoli și să formeze acolo un guvern de unitate națională. Este demn de notat faptul că Turcia, care sustine PNS, a arătat că este capabilă să-l controleze pe Sarraj într-o măsură mult mai mare decât reuseste s-o faca Moscova cu clientul sau Haftar.

Permiteți-mi să vă reamintesc că mareșalul a vizitat în mod repetat Rusia, unde a negociat cu ministrul apararii rus. În presă rusa s-a scris că rusii au furnizat arme de sute de milioane de dolari catre LNA și că sute de mercenari ruși ai companiei militare private Wagner luptă în Libia. Și chiar că armata rusa a trimis acolo militari în calitate de consilieri. Și bucurandu-se de un astfel de sprijin, Haftar își permite sa demonstreze independența față de Moscova? Își permite să-i ignore dorința clar formulată? Drept urmare, în loc de triumf, Moscova a obținut un afront total.

Trebuie avut în vedere faptul că puseul pacificator actual al Rusiei este cauzat de faptul că, după decizia Ankarei de a trimite trupe în Libia, perspectiva unui conflict militar direct între Rusia și Turcia a început din nou sa se profileze. În acest moment, este bine să ne întrebăm ce caută, de fapt, Rusia în Libia, unde de 8 ani toată lumea luptă împotriva tuturor (confruntarea dintre PNS și LNA este doar vârful aisbergului, mai sunt conflictele locale ale zecilor de „miliții” locale). Interesul Turciei, care viseaza la statutul de „mare” putere regională este de înțeles. Este clar de ce afacerile libiene prezintă un interes atât de mare pentru europeni: un nou val de refugiați este cel mai grav coșmar al politicienilor europeni.

Dar iată, care este interesul țării noastre aici este o mare întrebare. Rusia nu depinde de livrările de petrol din Libia. Nu se teme de refugiați. Reînnoirea contractelor încheiate cu Rusia inca pe vremea colonelului Gaddafi ? Dacă e sa vorbim serios, va fi nevoie de ani de zile și putin probabil că viitorii conducători libieni vor dori să achite obligațiile fostului regim.

Interesul personal al lui Vladimir Putin este însă de înțeles. Acordul libian îi oferă o oportunitate minunată de a comunica cu liderii europeni care nu doresc să vorbească cu șeful Kremlinului despre nimic altceva decât despre Ucraina. Interesul personal al lui Evgheni Prigojin, numit uneori „bucătarul de la Kremlin”, este de asemenea de înțeles (acesta a ajuns chiar sa participe la discuțiile lui Haftar de la sediul Ministerului Apărării din Rusia). Este interesat de petrol. Degeaba Rusia este plina de titei, pentru ca acesta este deja împărțit exclusiv între mai vechii prieteni ai lui Putin. Nu le poti nationaliza activele si nici pe ei sai-i trimiti la puscarie. Prin urmare, a fost nevoit să-și trimita mercenarii pentru ocuparea câmpurilor petroliere din Siria și Libia.

Spunand deunazi că mercenarii ruși din Libia „nu reprezintă interesele statului rus”, Vladimir Putin a zis adevărul. Mercenarii reprezintă interesele lui Prigojin. Iar Serghei Lavrov servește aceste interese atunci când aleargă dintr-o cameră în alta, facand diplomația telefonului fara firului între delegațiile libiene. Și Haftar înțelege perfect toate acestea. Și din când în când mai trimite Moscova la origini… „

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (5 voturi, media: 4,20 din 5)
Încarc...

Related Posts

2 Responses to Alexander Goltz: Ce caută rușii în Libia?

  1. bogdan i spune:

    Unde-s Trollii kremlinului ? Gata „capicile” ? 🙂

Lasă un răspuns la bogdan i Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top