„După scandalul de spionaj în care a fost implicat un agent GRU, președintele Serbiei Vučić a declarat că țara sa nu se va alătura NATO sau OTSC (echivalentul rusesc al NATO – n.r) și că intenționează să continue „politica independentă” și să mențină neutralitatea militară. Menționarea OTSC după scandalul cu spionul rus este importantă și aruncă lumină asupra scopului final al politicii lui Putin în Serbia, mai precis transformarea țării într-un avanpost al Rusiei în Balcani”, scrie jurnalistul rus Alexei Melnikov, în LiveJournal.

Redam textul autorului.

„Dacă este așa, iar obiectivul final al lui Putin este să atragă Serbia pe orbita economică și militară a Rusiei, pentru a o transforma în satelit, atunci aceasta este o pierdere de energie și resurse. Chiar și cu Belarusul vecin, dependent economic de Rusia, nu se reușește să se facă acest lucru, cu atat mai puțin cu Serbia. Merită să ne amintim că, în vremurile sovietice, fosta Iugoslavie a ocupat o poziție specială în lagarul socialist, nu a devenit satelit al Moscovei, oricât de mult s-au opintit Stalin și succesorii săi.

Și aventurile anterioare ale lui Putin și ale subalternilor săi din Balcani au eșuat. Tentativa de lovitură de stat din Muntenegru a eșuat. Nu au reusit nimic nici în Macedonia, Grecia. Recent, același lucru s-a întâmplat cu încercările de a se amesteca în treburile interne ale Bulgariei. Dar batranii ofiteri KGB, condusi de un alt batran ofiter KGB, nu învață nimic din trecut. Si iata, calca pe aceeasi grebla în Serbia.

Dupa declansarea scandalului de spionaj, președintele Vučić a fost foarte rezervat cu privire la Rusia. El a spus o mulțime de cuvinte bune despre țara noastră. Și este normal. Serbia va continua să balanseze între Rusia și Uniunea Europeană, între țara noastră și NATO. Dar calea strategică (pentru Serbia) este Uniunea Europeană. Serbia se simte parte a Europei, chiar daca se considera un pic mai specială. „Spațiul eurasiatic” este pentru ea o sălbăticie.

Exercițiile militare comune (ale Rusiei) cu Serbia vor continua. Dar sa nu uitam că țara a semnat un plan individual de parteneriat cu NATO. Asa ca, nimic altceva nu vom obtine de la sarbi. Exercitii – da, consolidarea apărării Serbiei – da. Avanpost împotriva Occidentului – nu. Dacă Putin, care investește sau se pregătește să investească în Serbia, se așteaptă la mai mult, atunci este un naiv. Va fi o altă risipă de resurse.

Politica inteleapta pentru țara noastră ar fi să ne oprim, să constientizam limitele capacităților noastre. Sa oprim aventurile nu numai în Serbia, ci în toți Balcanii. Să nu iritam țările în care oamenii au o atitudine pozitivă față de Rusia (Bulgaria, Serbia), sa nu cream grupuri de „rușofili” pe banii Moscovei, sa nu ne imbatam cu apa rece în speranța că unele țări vor deveni susținătorii nostri deplini. Sa incetam sa ne amestecam în treburile interne ale altor țări.

Pentru o astfel de politică Rusia nu are resurse, posibilitati și, cel mai important, nu are vreo perspectivă pe care s-o poata oferi macar cuiva in aceasta lume. De fapt insasi existența sa în acest secol se afla sub semnul întrebarii. Ar trebui să aibă grijă de ea însăși, să-și poarta sie de grija – totul este putred, peste tot domneste ruina, furtul, minciuna și speranța în noroc”.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Rusia Serbiascandal spionajVucic