Ofensiva turcă împotriva unităților kurde din nordul Siriei a ajuns într-o fundătură. Începând operațiunea pe 9 octombrie, președintele turc Recep Erdogan părea să facă totul conform regulilor actuale de desfășurare a „războaielor hibride”: a trimis în fața trupelor sale unitati „proxy” siriene – controlate de opoziția islamista – și s-a înțeles cu aliatul kurzilor, președintele american Donald Trump, ca acesta sa retraga trupele americane din regiune și să nu se opună invaziei. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, a devenit clar: Erdogan pierde.

În locul Statelor Unite, de partea kurzilor au intervenit armata siriană și Rusia. SUA și alte țări occidentale cer încetarea imediata a invaziei și impun sancțiuni împotriva Turciei. Unitățile kurde nu au fost zdrobite și (momentan) nici desființate de autoritățile siriene – cu alte cuvinte, niciunul dintre obiectivele operațiunii turce nu a fost realizat. Publicatia Meduza explica unde a greșit Erdogan dpdv al teoriei și practicii războaielor hibride.

În războiul hibrid nu există aliați permanenți

Greșeala nr. 1. Turcia nu a ținut cont de interesele reale ale SUA și ale Rusiei

În toamna anului 2015, Rusia și Turcia au devenit dușmani. Atunci, armata siriană, cu sprijinul aviației ruse, avansa în munții din Latakia, de lângă granița cu Turcia, iar adversarii ei erau militanții pro-turci, pentru instruirea si inarmarea carora Ankara a cheltuit o mulțime de resurse. Astfel, pe 24 noiembrie 2015, un avion de vanatoare turcesc dobora un bombardier rusesc. Ca răspuns, Moscova a impus sancțiuni și a pretins scuze oficiale din partea Turciei.

Sancțiunile dureroase au coincis cu o criză severă în economia turcă.

Drept urmare, în iunie 2016, Erdogan i-a cerut scuze lui Putin, Rusia a ridicat sancțiunile, iar cele doua țări au revenit la relații de prietenie – ca sa decida în comun soarta Siriei și a întregii regiuni. Pentru a evita controversele, cele doua au ajuns la anumite acorduri: Turcia a acceptat uneori retragerea temporară a unităților opoziției siriene pe care le controla din zonele în care Damascul și Moscova plănuiau o ofensivă; în schimb, Turciei i s-a permis să efectueze în Siria operațiuni împotriva unitatilor armate kurde.

Astfel, în 2016-2017 ,forțele turcești, împreună cu islamiștii sirieni, i-au alungat pe militanții „Statului Islamic” din zonele de frontieră, apoi au capturat cantonul kurd Afrin.

Și totuși, pozițiile celor doua parti nu s-au schimbat radical. Rusia a cerut în continuare restabilirea puterii Damascului pe întreg teritoriu al Siriei, iar Turcia a continuat să îl considere pe Bashar al-Assad un conducător ilegitim și a insistat asupra dreptului său de a interveni în afacerile siriene.

În ultimii ani, Erdogan a încercat să se impuna in Siria prin dialog personal cu Donald Trump. Multă vreme a încercat să obtina de la Trump ca acesta sa rupa relațiile de alianta cu kurzii. Până în iarna anului 2019, acest lucru a fost imposibil: Statele Unite, împreună cu kurzii, luptau cu principalele forțe ale „Statului Islamic” din Valea Eufratului. În februarie, ultima zona fierbinte a rezistenței ISIS a fost suprimată, sute de militanți au fost prinși de americani și kurzi. Din acel moment, singurul obiectiv al americanilor in Siria era să se opună lui Assad, Rusiei și Iranului, care doreau să obțină controlul asupra estului Siriei. Acest obiectiv era împărtășit de consilierii lui Trump și de armată, dar nu de președintele american însuși: el a vrut să „aduca soldații acasă” și să scoată America din „războaiele externe”.

Diplomatii americani și armata SUA i-au oferit lui Erdogan un compromis: patrule comune pe frontiera siriano-turcă împotriva posibilelor atacuri ale militanților Partidului Muncitorilor Kurzi. Cu toate acestea, ideea a eșuat. Erdogan era nemulțumit de faptul că Statele Unite i-au folosit pe kurzi ca „armata proxy” și ca în orașele și satele lor atârnau portrete ale liderului Partidului Muncitorilor Kurzi, Abdullah Ocalan. Președintele turc a insistat asupra eliminării complete a unitatilor kurde.

În octombrie 2019, Trump a fost înduplecat de Erdogan caruia i-a promis că retrage trupele. Cu toate acestea, decizia i-a indignat pe majoritatea politicienilor și publicul din Occident, inclusiv pe cei mai apropiați consilieri ai lui Trump. Aceștia au refuzat să-i considere pe kurzii sirieni drept ”teroriști”. Pe 15 octombrie, în timpul unei conversații telefonice cu liderul kurzilor sirieni Mazlum Abdi, Trump a declarat că „în jurul meu există oameni care îi iubesc [pe kurzi] mai mult decât patria lor”.

Drept urmare, Turcia a pierdut pe fronturile diplomatic și mass-media al „războiului hibrid” și a fost izolată. Mai mult, actiunile ei au fost în avantajul rivalului său: retragerea trupelor americane a fost un cadou pentru Assad și Putin, care acum nu mai au niciun impediment să „restabilească suveranitatea siriană”. Damascul și Moscova pot, fără prea mult efort, să recucereasca ultima treime din teritoriul țării, adică aproape toată Siria.

Greseala nr. 2. Turcia nu a putut sa demonstreze lumii ca are dreptul la operatiuni in Siria

Apărându-și dreptul de a invada Siria, Ankara face trimitere la Tratatul de la Adan din 1998. Conform acestui acord între Turcia și Siria, Damascul s-a angajat să lupte împotriva teroriștilor kurzi pe teritoriul său. Dacă Siria nu face acest lucru, Turcia are dreptul de a ataca în mod independent militanții din cealaltă parte a frontierei.

Până de curând, Moscova a dat asigurări că acest acord a stat la baza relațiilor dintre Siria și Turcia. Cu toate acestea, acum, acest acord pare sa fie complet inutil pentru Ankara. Detaliile întelegerii dintre Damasc, Moscova și kurzi nu sunt cunoscute, însă, potrivit zvonurilor, kurzii vor păstra autonomia, iar unitățile lor militare își vor pierde independența și vor intra în cel de-al cincilea corp al armatei siriene, creat de Rusia. Aceasta înseamnă că Turcia va pierde motivul formal pentru invazie, și nu putea rezolva în principiu „problema kurda”.

Pentru Occident, Tratatul de la Adan nu este un argument serior. În America și Europa sunt înclinați să creadă că kurzii sunt aliați credincioși ai Occidentului în lupta împotriva „Statului Islamic”. Totodata, asigurarile lui Erdogan ca trupele turce luptă nu numai cu kurzii, ci și împotriva „Statului islamic”, nimeni nu le ia in serior in Occident. Mai mult, Statele Unite acuză direct Turcia că a sprijinit luptătorii ISIS în timpul atacului lor asupra kurzilor.

Astfel, Turcia nu a reusit să justifice în fata lumii acțiunile sale în Siria.

Greseala nr. 3. Turcia și-a ales drept aliati ”unitati armate proxy” care i-au stricat reputatia

În urmă cu câțiva ani, mulți dintre islamiștii sirieni care acum sunt de partea Turciei, erau în solda SUA în lupta împotriva regimului Assad. Ei au fost printre destinatarii principali de arme americane, inclusiv rachete anti-tanc TOW-2, care au oprit în mod repetat ofensivele armatei siriene. Acum, oficialii americani îi numesc „bandiți și pirați care trebuie ștersi de pe fața pământului”. Alți islamiști îi consideră trădători care au refuzat să lupte cu Assad, seduși fiind de banii turcilor.

Scopul pentru care Ankara a creat propria armată de islamiști sirieni a fost cel de a ocupa teritoriul „Statului islamic” de la frontiera cu Turcia. Acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă în care trupele kurde atacau ISIS in același teritoriu cu sprijinul americanilor. În septembrie 2016, în apropiera orașului Al-Bab a avut loc o bătălie „tripartită” unică: trupele kurde, armata turcă și „unitatile proxy” ale acesteia, precum și militanții ISIS au luptat unii cu altii timp de câteva săptămâni. Atunci au fost ucisi aproximativ 2.500 de luptatori, inclusiv cel puțin 400 de civili.

Turcia a ocupat pana la urma Al-Bab (in 2018) și apoi și-a folosit ”unitatile proxy” împotriva cantonului kurd Afrin. Când Afrin a fost capturat, islamiștii pro-turci au fost acuzați de genocid împotriva populatiei kurde, jafuri și epurare etnică. În casele multor kurzi care au părăsit Afrinul astazi trăiesc arabi – refugiați din alte părți ale Siriei și rude ale luptătorilor „opoziției turce”. Susținătorii kurzilor din Occident cred că și alte cantoane kurde vor avea aceeași soartă dacă vor fi invadate de islamiști pro-turci. Confirmarea acestui lucru a apărut deja în timpul actualei operațiuni turce: pe 12 octombrie, islamiștii pro-turci au oprit mai multe mașini cu oficiali kurzi și i-au executat pe loc. Totul a fost înregistrat cu o camera video.

Mulți participanți la războaiele hibride s-au confruntat cu pierderi de reputație din cauza acțiunilor ”unitatilor proxy”: s-a intamplat cu Rusia in Donbas și Statele Unite in Siria – de exemplu, kurzii au fost acuzați nu numai că au ajutat terorismul islamsit, dar și că au ucis civili în orașele de pe Valea Eufratului, in principal rude ale luptătorilor ISIS.

Cu toate acestea, islamiștii pro-turci se disting prin faptul că nici măcar nu încearcă să-și justifice participarea la operațiunile comandate de Ankara cu vreo acoperire ideologică: nu luptă pentru țara lor, nu isi apara „compatrioții” din regiunile rebele și nu luptă (din 2016) impotriva „Statului islamic”. Sunt animati de cateva lucruri – banii, dorința de a ocupa pământuri străine și ura față de „infideli”.

Greșeala nr. 4. Turcia a început o operațiune prea lungă cu obiective prea ambițioase

Erdogan a anunțat obiectivul final al operațiunii abia pe 16 octombrie. Și deja este clar ca planul sau este mult prea ambițios. Acesta prevede crearea unei zone de securitate de 30 kilometri adâncime pe o graniță lunga de peste 400 de kilometri, distrugerea „teroriștilor” și „întoarcerea” în „teritoriile eliberate” a milioane de refugiați sirieni. În același timp, Turcia a început invazia cu o încercare de a captura mai multe orașe de frontieră (cu o populație de aproximativ 100.000 de oameni), ceea ce a încetinit imediat ritmul operațiunii.

Această greșeală a fost făcută de mulți participanți la războaiele hibride. În 2014, armata ucraineană a încercat să încercuiasca simultan Donetk și Lugansk și să preia controlul graniței cu Rusia. Încercuirea marilor orașe a mobiliizat aproape toate forțele disponibile, iar granița nu s-a reusit sa fie sigilata. Drept urmare, detașamente de „turisti” ruși au trecut liber și i-au învins pe soldatii ucraineni lângă Donetk și Lugansk.

În 2016, armata siriană și armata rusă au lansat o operațiune pentru ocuparea celui mai mare oraș al Siriei, Alep, jumătate fiind deținuta de o coaliție a islamiștilor și opoziției „moderate”. Detașamentele „Statului islamic”, care au rămas în spatele forțelor siriene, au profitat de faptul că trupele siriene sunt concentrate la zidurile Alepului și au recucerit orasul Palmyra, proaspat eliberat, înaintand spre Damasc si întrerupând comunicatiile armatei siriene. ISIS a fost alungat din Palmyra abia după capturarea orasului Alep, în decembrie 2016.

Americanii s-au confruntat cu aceeași problemă de două ori. În 2016, împreună cu armata irakiană, au încercat să captureze Mosul, cel mai mare oraș deținut de militanții Statului Islamic. Bătălia a durat aproape un an, din cauza căreia a fost necesară amânarea ofensivei comune cu kurzii din Siria. În iunie 2017, când a început această ofensivă, americanii și kurzii au asediat capitala „califatului” Statului Islamic – Rakka. Bătălia a durat din iunie până în octombrie, ceea ce a permis armatei siriene și aliaților săi rusi și iranieni să-i depășească pe americani din punct de vedere strategic în cursa spre granița irakiană. Pana la urma, controlul frontierei cu Irakul a fost preluat de armata siriană și iranieni.

În 2019, armata turcă a ramas imobilizata încercând să încercuiască două mari orașe kurde de graniță: Ras al-Ain și Tel Abyad (cel din urmă a fost luat de turci pe 12 octombrie). Ofensiva adâncită în teritoriul kurd a fost condusă de unități proxy mai slabe. Acest lucru a făcut posibil ca armata siriană să preia controlul majorității teritoriului autonomiei kurde.

Raportul experților Pentagonului cu privire la rezultatele bătăliei pentru Mosul din 2016-2017 spune că în „războiul hibrid” modern trebuie evitată încercuirea marilor oraș. În oraș, atacatorul pierde inițiativa, superioritatea sa tehnologică față de cel care se apara fiind este în scădere. Cu cât mai mic este spirjinul populației locale, cu atât operațiunea va fi mai lungă și mai dificilă.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 3,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

6 Responses to Analiza: După invazia turcă în Siria câștigă Putin și Assad

  1. Ioan Savu spune:

    Ma fraierilor …nu ati observat inca ca puterea Rusiei creste cu fiecare zi?
    Mai deunazi Putin a fost primit in Arabia Saudita cu onoruri deosebite ca un REGE, in timp ce pe cerul arab avioanele trasau linii colorate in culorile steagului tricolor al Rusiei.
    Astazi vedem ca americanii s-au retras, armatei turcesti nu ii merge prea bine in Siria … si Merkel se plange ca Puterea Rusiei CRESTE !
    Numai voi prostii Europei nu vreti sa vedeti aceasta realitate si ca niste lasi si tradaori ce sunteti, lingeti in continuare curu cremos al lui Soros si aduceti omagii Mafiei care v-a distrus tara si in curand va vor distruge si pe voi!
    Oare cand o sa va treziti macar putin la realitate ca sa va dati seama ca viitorul vostru este protejat numai sub aripa Rusiei. aripa sub care ati mai fost cand v-ati dezvoltat si ati devenit o tara cu adevarat independenta i,r acum sub cizma hitlerista a ocupantiei mercenarilor aflati la ordinele hitleristilor din Mafia americana, va fost distrus tot ce ati construit cu mult sacrificiu, ca sa munciti ca sclavi batjocoriti si rau platiti in concernele care apartin dusmanilor care v-au ocupat tara si va distrug ca neam.

    • Clau spune:

      Baah ivan sclavu, aia nu e crestere fraiereeee!!! e balonare! si de la laturi vi se trage ca fermenteaza in voi! ca daca apar omuletii simpatici si galbeni in Siberia si va inteapa cu o scobitoare ieftina de doar 1 fēn va dezumflati de dispareti cu totul de pe scena!
      Si apoi am auzit de dragoni, unicorni…dar de godaci cu aripi nu a auzit nimeni! si atunci sub ce „aripa” vrei tu sa atragi lumea??? Inteleg ca din omizi apar fluturii dar din limbrici in afara de godacii rusnaci nu a iesit nimic altceva! Si apoi oricum izul de lume rusa (aka fosa neseptica) e asa de toxica incat nimeni nu vrea sa va aibe in preajma. Bagati de invatati chineza ca in curand ajungeti sub „aripa” „prietenosului” ursulet panda de la Pekin! O sa redeveniti ceea ce ati fost la inceputuri, scalvii hanilor chino/mongoli!!!

      • bogdan spune:

        tare asta cu fen ul… se vede ca ai mers pe acolo… 🙂

      • Ioan Savu spune:

        Pasarea malai viseaza !
        Pina sa dispara Rusia voi si stapanii vostrii SATANELE planetei veti disparea de 1000 de ori … nu numai din cauza ca sunteti niste MEGA PROSTOVANI inconjurati de dusmani,adi9ca de o Europa care vrea sa va desfinteze si sa va inghita, dar disparitia voastra ca tara si popor este dorita chiar de dusmanul pe care voi prostii planetei il credeti in prostia voastra infinita …”aliat strategic”.
        Si DA sunt de acord ca NIMENI nu vrea sa fie prieten cu Rusia …cu s[pecificarea ca acel NIMENI sunteti numai VOI prostii si rebuturile Europei, in rest daca urmaresti actualitatea politica a planetei, vezi ca ABSOLUT toate tarile vor sa fie prietene cu Rusia, in frunte cu acea America care se caca pe voi si se sterge la cur cu presedintii vostrii

    • bogdan spune:

      Cand ai PIB cat al Spaniei nu prea ai ce putere sa cresti ! Eventual va creste foametea si saracia idiotule Ivan Sclavu !

      • Ioan Savu spune:

        Esti mai prost decat ciorapul meu … Afla ma Bulibasa a prostiei omenesti ca acea capacitatea inventiva in domeniul stiintei si a cercetarii a unui popor, NU este cuprinsa in PIB.!
        Degeaba ai PIB-ul mare daca il mananci ca sa produci numai cacat, .sau sa-l dai cadou ca rata sau dobanda, celor care te-au imprumutat cu hartie de sters curu numita dolari.Rusia spre deosebire de Spania NU are datorii de platit Marilor Satane, aqsa ca ce grohai tu …este cacat!
        O lume intreaga vede ca Rusia a devenit o mare putere militara si ca are cea mai moderna tehnica de lupta pe care a dat-o si Chinei cu care a devenit ALIATA , in lupta COMUNA impotriva Satanelor din NATO si a tzutzarilor ca voi, cei din UE care lingeti curul cacacios al Satanei Soros. …iar faptul ca voi nu vedeti asta …este din cauza ca voi priviti realitatea prin gaura curuluiimputit al acestui Soros …cur care emite atat duhoare pestilentiala incat aceasta va ameteste si va pierdeti mintile …si asa mult prea scurte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top