Republicile Populare din Donetsk și Lugansk și-au proclamat independența față de Kiev și doresc să repete soarta Crimeei alăturandu-se Rusiei.”Transnistrizarea” regiunii este, prin urmare, o etapă necesară în devenirea ”independenței” celor doua republici auto-proclamate.

La sfârșitul săptămânii trecute, pe internet, a circulat o înregistrare a unei convorbirii între vice-premierul Republicii Populare Donețk, Vladimir Antiufeev cu liderul extremist al LDPR din Rusia, Vladimir Jirinovski.

„.. Avem o situație dificilă aici. Lupte se desfășoară la periferia Donețkului, se așteaptă o ofensivă la scară largă. Noi nu vom putea rezista fără o intervenție la nivelul cel puternic. Probabil câteva ore…”. – a declarat Antiufeev lui Jirinovski.

Jirinovski a promis să intervină.

Cine este acest Vladimir Antiufeev? Cunoscut mai bine sub numele de Vadim Șevțov, el este unul dintre arhitecții crearii republicii auto-proclamate Transnistrene în forma sa actuală. A construit un sistem puternic al securității de stat la Tiraspol și a fost întotdeauna considerat al doilea cel mai influent om după primul președinte al Transnistriei, Igor Smirnov.

În 2011, după ce Evgheni Șevciuk a preluat conducerea Transnistriei, Antiufeev l-a acuzat în mod deschis că ar fi un agent de influență al Occidentului, apoi a intrat în dizgrație și a plecat la Moscova. În luna martie a acestui an, Antiufeev se afla în Crimeea, unde a ajutat în organizarea referendumului. În Donetsk, a ajuns la începutul lunii iulie cu misiunea de a crea o agenție secretă funțională care să se opună cu succes Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU).

Judecând după conversația cu Jirinovski, mersul lucrurilor în estul Ucrainei nu decurge în direcția dorită, Antiufeev cerând în mod expres ajutor. Nu este greu de ghicit că acesta se referă la un ajutor militar, așa cum a fost în Transnistria la începutul anilor 1990. Atunci, Armata a 14-a s-a poziționat pe Nistru înclinând drastic balanța în favoarea separatiștilor transnistreni.

Când, pe 19 iunie 1992, conflictul dintre Chișinău și Tiraspol a escaladat într-o nouă fază și forțele armate ale Republicii Moldova au intrat in Tighina (Bender), armata a 14-1 a intervenit. Ajuns la Tiraspol pe 23 iunie, generalul Alexander Lebed a declarat explicit ce se va întâmpla dacă autoritățile moldovene nu vor înceta ostulitățile:

„Suntem capabili, dacă este necesar, să facem astfel încât să luăm micul dejun la Tiraspol, dejunul la Chișinău și cina la București.”

Pe 21 iulie 1992 la Moscova, președinții Rusiei, Boris Elțîn și ai Moldovei, Mircea Snegur au semnat în prezența lui Igor Smirnov acordul „Cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din Transnistria”, iar o săptămână mai târziu au fost introduși în regiune pacificatorii ruși. Apariția acestora le-a oferit liderilor transnistreni timp pentru organizarea armatei, miliției, a trupele de frontieră și serviciilor de informații.

Apariția pacificatorilor ruși a permis Transnistriei să organizeze propriul stat. În Ucraina o astfel de perspectivă nu se întrevede:  ucraineni recuceresc oraș după oraș, sat după sat.

Kievul este perfect conștient de faptul că orice întârziere ar putea duce la ”transnistrizarea” estului. De aceea respinge orice tentativă de armistițiu sau negocieri. Autoritățile ucrainene susțin că Rusia ajută rebelii din Donețk și Lugansk cu arme și nu împiedică așa-zișii ”voluntari” din Federația Rusă să completeze rândurile separatiștilor. Dar, spre deosebire de Transnistria, Rusia nu are unități ale armatei în zonele afectate de conflictul din Ucraina.

Dacă va exista o a doua Transnistrie în zona de est a Ucrainei depinde de autoritățile ruse. Acestea pot creea o zonă de permanentă instabilitate. Moscova a vorbit despre federalizare și impune condiții, dar aceasta înseamnă dezintegrarea Ucrainei. Kremlinului a spus în mod repetat că Ucraina este o caricatura de stat.

Directorul Institutului pentru Strategii Globale de la Kiev, Vadim Karasev, nu crede în transnistrizarea estului prin intervenție militară rusă:

„Tragedia MH17 a îngropat planurile de a crea o Transnistrie in Ucraina”, spune Karasev.

Dar nu numai absenta unei armate din Rusia încurcă planurile separatiștilor. Spre deosebire de Transnistria de la începutul anilor 1990, acestia nu au nici sprijin din partea populației locale. În timpul confruntarilor dintre Tiraspol și Chișinău, în orașele transnistrene au avut loc mitinguri anti-mldovenesti cu mii de manifestanti, lucru care nu se observă în estul Ucrainei.

Economia

Transnistria, ale cărui autorități sunt absolut loiale fata de Rusia si cer in fiecare an să devină parte din Rusia, deruleaza în mod activ afaceri cu UE. Marfa transnistreana este dusa în UE cu eticheta Made in Moldova.

În același timp, în ciuda dorintei autorităților transnistrene de a se integra in uniunea vamala eurasiatica, țările din Uniunea vamală reprezentat doar 14% din totalul exporturilor transnisterene. Peste 40% din exporturile asa-zisei republici pleaca in țările UE și 37% spre Moldova. Practic, Transnistria exporta metal, textile, energie electrică, produse alimentare, incaltaminte. Transnistria a exportat anul trecut bunuri de 587 milioane dolari, si a importat de 1.66 miliarde dolari.

In cazul estului Ucrainei, care se concentreaza pe metalurgie, cărbune, industrie chimica și inginerie mecanică, iesirea de sub jurisdicția Kievului va obliga regiunea sa lucreze doar cu piața rusa. În plus, cărbunele din Kuzbass (Rusia) este de aproape două ori mai ieftin ca cel din Donbass (Ucraina). O tonă de cărbune ucrainean costa 800 de doalri, in Rusia – 400 de dolari

Transnistria imbraca armata Austriei

În Transnistria, în schimb, toate afacerile sunt deja construite pe relația cu UE. Metal, textile, alcool, toate produsele pleaca in Europa. Există un om de afaceri care coase uniformele pentru soldatii austrieici. Moldova are o atitudine neutra fata de aceasta situatie.
In plus, Transnistria nu plăteste pentru gazul de la „Gazprom” niciun ban, datorie pe care Moscova o scrie in contul Chișinăului, care de jure este stapan peste Transnistria.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

arhitectul crearii TransnistrieiIgor SmirnovtransnistrizareVadim Șevțovvicepremierul republicii DonetkVladimir Antiufeev