Mai bine taci decat sa spui o prostie (”tacerea e de aur”); daca nu stii raspunsul la o intrebare, spune ”nu stiu” – ignoranta este o faza trecatoare, daca iti propui s-o depasesti, ai șanse sa reusesti…

Rusinea de a spune prostii, cea care impune un anumit tip de conduita sociala, a disparut din pacate de printre noi. La fel si teama de a trece drept mincinos.

Acum vedem si auzim pe toate posturile tv, pe strada (mai nou, pe înserate, concentratia de prostie creste mai ales pe strazile adicente Palatului Cotroceni), in guvern si parlament, oameni trancanind ca precupețele de odinioara vrute si nevrute. În debitul masiv de informatii cu care suntem asaltati, am inceput sa ignoram rupturile de logica, prostia, minciuna. Ba chiar pe alocuri, prostia si minciuna isi dau mana si se autopropun la rang de valoare politica. Și sunt acceptate.

Si nu e doar la noi, in America, Donald Trump (suspectat, de altfel, de putina inteligenta) a castigat pentru ca a practicat pe larg minciuna populista – fenomenul la ei a capatat o denumire – post truth (post adevar) sau, mai colocvial – ”fapte alternative” (alternative facts).

Ați zice ce poate fi mai democratic decat ”democratizarea adevarului”? De ce numai unii sa aiba dreptate? E democratie, așa că să-i lasam și pe alții sa-si sustina ”adevarul”. Inclusiv penalii, inclusiv ignorantii fara de speranta, care au ajuns la batranete fara proverbiala intelepciune ca sa scandeze ”fapte alternative” in fata Cotrocenilor.

Astazi, primarul unei capitale (Ankara) declara ca ”odiosul” Gullen – cel care in Turcia este pentru adeptii post-adevarului un fel de Soros (pe intelesul romanilor) – a provocat un ”cutremur de pamant in vederea declansarii crizei economice in Turcia”.

Este o prostie, cui ii pasa? Mai hahaim, mai radem si ne vedem de viata. Daca prostia provoca durere, intelegeam și de ce țipa moșii si babele la Cotroceni. Asa nu inteleg.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (3 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

2 Responses to Atunci când era rușinos să spui o prostie

  1. Catun spune:

    Respect mult punctul de vedere al articolului.
    Fiecare ar trebui sa se gandeasca la momentele cand a fost acuzat de cineva pe nedrept si a trebuit sa suporte pe nedrept niste consecinte dureroase. Acesta este riscul unui comportament care se rupe de realitate, de adevar. Asistam la minciuni, acuze pe nedrept si manipulari. Oamenii ar trebui sa gandeasca, sa ceara dovezi, argumente, sa observe realitatea din mai multe puncte de vedere, sa aiba indoieli cu pivire la orice pana la o proba ce contrarie. Sa observe discriminarea si sa ia pozitie de parte victimei indiferent de consecinte si de interesul personal. Se poate.

  2. bogdan spune:

    Spalati pe creier exista peste tot ! La noi se concentreaza in fata canalelor de propaganda Haznaua 3 , Rahat TV si mai nou in fata la Cotroceni ! Doar ca la noi nu-s atat de multi ca in Porcie !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top