Când liderul opoziției ruse, Boris Nemțov a fost ucis chiar lângă Kremlin, au fost șocati chiar și cei dintre noi care au încetat de multă vreme să fie uimiți de ceea ce se întâmplă în Rusia lui Putin. Anul trecut, când trupele ruse au intrat în Ucraina și Putin a confiscat Crimeea, iarasi toata lumea a fost șocata. La urma urmei, cu totii eram foarte convinsi ca era frontierelor modificate cu forta este demult apusa. Dar dacă vrem cu adevarat sa luptam cu ura si agresiunea care provin din Rusia moderna, ar trebui să nu mai fim atat de uimiti, scrie Garry Kasparov, opozant rus si fost campion mondial de sah.

Redam scrisoarea deschisa semnata de Kasparov:

”Când ne vom calma și examina toate probele, ne vom da seama că nici unul dintre aceste evenimente oribile nu ar fi trebuit să ne surprindă. Cu Boris Nemțov am lucrat mulți ani umăr la umăr, iar el a vorbit de multe ori despre sfarsitul crud pe care il vor avea toti cei care au îndrăznit să se opună Putin. Știam cu toții că, în orice moment, se poate intampla un ”accident” oricui dintre noi. Asa ca, atunci când, în februarie 2013, am plecat intr-o calatorie din Rusia, am decis să nu ma mai intorc.

Orice stat polițienesc este conștient de monopolul asupra violenței, iar Rusia lui Putin nu este o excepție. Când fostul vicepremier, care critică în mod deschis regimul, este ucis într-un loc public în apropierea Kremlinului, posibilitatea ca acest lucru sa nu fie treaba serviciilor speciale ruse este foarte mica. Boris era supravegheat si urmarit continuu. Acum incearca (Kremlinul) sa ne convinga ca în ziua asasinarii lui Nemțov, agentii aveau zi libera, iar toate camerele de supraveghere din zona crimei au fost inchise pentru mentenanta.

„Dar acestea sunt doar niste speculații ale domnului Kasparov!” – a strigat neliniștit un moderator la unul dintre cele mai importanti posturi de televiziune din lume – BBC – atunci când mi-am exprimat versiunea intr-un interviu în direct în această săptămână. „Dar guvernul rus a negat cu fermitate orice implicare în asasinare!” – se auzea cu ecou o alta opinie pe BBC. Nu neg, toate cele de mai sus – sunt opiniile mele, propria mea interpretare a evenimentelor. Dar de ce ar trebui ca BBC sa preia rolul avocatului lui Putin?

Acest om are o intreaga lista de antecedente. Nu este o invente pe loc gol. Cum poti fi atat de necritic fata de declarațiile propagandistice ale unui dictator, care minte de cate ori are ”oportunitatea”? Avem in fata exemplul perfect al modului in care regimuri dictatoriale exploateaza valorile unei societăți libere. În locul metodelor mai dure ale Războiului Rece, in cultura occidentala a venit cultura compromisului și a concilierii. Dar e timpul să nu mai încercam să jucam după reguli cu cei care nu respecta aceste reguli.

Acum câteva zile am vorbit in cadrul unei subcomisii in Senat la Washington și am explicat cum și de ce este timpul sa-l oprim pe dictatorul rus. Impreuna cu alti invitati – de exemplu, fostul președinte georgian Mihail Saakașvili – am vorbit despre cât de periculos pentru lume este tot mai agresivul regimul al lui Putin, și aproape toată lumea din sala dadea din cap în sens de aprobare.

Subcomisia a lansat un raport detaliat cu privire la modul în care în ultimii 15 ani, Rusia lui Putin a alunecat spre dictatură. Nu a fost uitat nimeni, nici jurnalistii sau criticii regimului ucisi, nici mass-media inchise și nici alegerile trucate. Am observat că ar fi bine să se clarifice si relația fiecarui lider al lumii occidentale in decursul timpului cu Putin. În timp ce Putin încălca în mod repetat drepturile omului – și integritatea teritorială a altor state – Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii aproape ca nu faceau nimic ca să-l descurajeze, deși erau capabile de asta.

Reamintim, de exemplu, ce urmari din partea Occidentului au existat dupa ce Putin, calare pe tancurile sale, a traversat frontiera unui stat vecin. În 2008, Rusia a provocat un conflict militar in Osetia de Sud și Abhazia – regiuni autonome ale Georgiei. Atunci, trupele ruse au ajuns aproape de capitala Tbilisi, iar cele doua regiunile au rămas pana astazi enclave sub control rusesc.

Dacă aveti o problema sa va amintiti in ce fel a fost pedepsita Rusia pentru invazia teritoriului vecinei sale mai mici, este doar pentru că nu a existat nicio reacție la aceasta invazie. Rusia nu numai că nu a suferit nicio penalizare pentru evenimentele din Georgia – în fapt, doar la câteva luni dupa invazie, proaspat alesul președintele Barack Obama și secretarul său de stat Hillary Clinton au venit cu cadouri la Putin. Infama lor „resetare” urmărea sa înceapa o noua relație cu Rusia de la o foaie alba – deși Kremlinul nu vadea dorinta indreptarii sale. În acest sens, este ușor de observat ce surprindere a avut Putin in fata frontului comun al Occidentului ca reactie la campania sa ucraineana.

Dar un raspuns serios la agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei și terorii din Rusia va necesita lupta pe mai multe fronturi. Putin are la dispozitie ceea ce conducatorii URSS puteau doar sa viseze: interesele economice și politice ale lumii libere. Occidentul cu naivitate a crezut că stabilirea de relații economice și sociale strânse cu statele autoritare în cele din urmă le ajuta pe acestea din urmă să devină mai libere. Din contra, Rusia a început să exploateze în mod activ accesul la noi piețe și sa-si consolideze independența economică, infectand cu corupție pe noii sai parteneri, și, în același timp, strângand șuruburile si mai mult acasa.

Prima măsură anti-criză în situația actuală ar trebui să fie asistență militară și economică cuprinzătoare a Ucrainei. Țara trebuie ajutata să se apere în mod eficient, ca riscurile politice pentru Putin sa creasca constant. Din start răspund la două foarte populare, dar eronate argumente: nu este nevoie sa învingem armata rusă în luptă deschisă sau sa lansam al Treilea Război Mondial. Putin pur și simplu nu își permite să arate ca un laș. Acesta este motivul pentru care se chinuie atata să convingă pe toată lumea că armata rusă nu este prezenta în Ucraina.

Este suficienta o dauna minora pentru a distruge această iluzie. Putin și așa acuză SUA și NATO de tot  ce se întâmplă în Ucraina, asa ca nu trebuie sa ne temem de o ”escaladare” a conflictului (daca Ucrainei i se livreaza arme moderne – n.r.).

Politica de conciliere a eșuat și este timpul să luam măsuri mai dure: așa cum a fost în timpul Războiului Rece, agresorul trebuie să se confrunte cu izolare și condamnarea globala. Oligarhii de curte trebuie să aleagă – sau refuza sa-l sprijine pe Putin, fie renunta la toate beneficiile cu care sunt obișnuiți în Occident. Oligarhii ruși sunt vinovați de sponsorizarea campaniei de teroare împotriva Ucrainei,  si exista suficiente modalități de influențare a acestora.

Mișcarea de opoziție, în care credeam impreuna cu Boris – și pentru idealurile carora Boris a fost ucis – trebuie să fie sprijinita în mod deschis, ca și în timpul Razboiului Rece, cand Occidentul sustinea disidenții sovietici.

Ronald Reagan a spus odată celor aflati in spatele Cortinei de Fier, ca el își dă seama cine este adevăratul său dușman – liderii. L-am ascultat atunci și am avut dreptate, și așa ar trebui să fie si acum. Duminica trecută, mai mult de 100 de mii de oameni au ieșit la marsul de doliu după moartea lui Boris – o cifră negata de ratingurile mincinoase ale lui Putin. Acești oameni – și milioane din cei care sunt prea infricosati ca să iasa la demonstrație – sa stie că au de ales.

Rusia va fi mereu patria mea, dar știu că nu ma pot întoarce până cand Putin e la Kremlin. Voi continua să lupt pentru revenirea Rusiei pe calea democrației. Liderii țărilor occidentale, care pasiv au urmarit cum, sub conducerea lui Putin, Rusia a alunecat înapoi în dictatură – și a ocupat țările vecine – nu mai au nicio scuza. Fiecare nou mort din Ucraina și alt opozant rus ucis de Moscova – este sânge pe mâinile lor. Și nu mai avem nevoie de alte investigatii”.

Autor: Garry Kasparov.

Data publicării 06 martie 2015.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

dictatutura lui Putininvazia rusaPutinscrisoarea lui Kasparov