Nu cu mult timp în urmă, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu a anunțat că Moscova va începe producția bombardierului strategic supersonic Tu-160.

„Dar ce înseamnă acest pas al Moscovei pentru echilibrul strategic  între Statele Unite și Rusia în 2015?” – se intreaba in paginile revistei National Interest, prof. Tom Nichols.

Aceste aeronave proiectate în perioada sovietică se aseamănă cu cele americane B-1 – „bombardier urias, greu cu aripa variabila, al cărui principal scop – livrarea de arme nucleare pe distanțe lungi”. Prin anii 1980, Uniunea Sovietică a construit aproximativ 35 de aparate Tu-160, numai 15 dintre ele mai sunt în funcțiune.

În opinia prof. Nichols, din punct de vedere militar aceasta decizie nu înseamnă absolut nimic. Iar declarația politica a lui Șoigu este o altă provocare, la care americanii nu ar trebui sa aiba vreun răspuns.

Potrivit autorului, îngrijorarea cu privire la noul TU-160 impune convingerea că bombardierele strategice ar juca un rol important în 2015. În timpul Războiului Rece, când „triada” –  rachetele sol, cele de pe submarine și aeriene – era garantia impotriva unui atac neașteptat, ambele părți au investit în toate cele trei domenii. În cazul primului atac masiv, cel puțin o parte din arme trebuiau să rămână pentru a distruge agresorul. De aceea, nimeni nu a îndrăznit să atace primul.

Astăzi, spune profesorul, nimeni nu mai este îngrijorat de riscul unui atac surpriza. Este puțin probabil, atât din punct de vedere politic, cât și militar. La urma urmei, lupta ideologică între cele două sisteme globale a fost depasita.

În plus, subliniază Nichols, numărul de arme strategice nu este suficient pentru o astfel de dezvoltare de scenariu. În 1981, Statele Unite și Uniunea Sovietică aveau fiecare cate 50 de mii de arme nucleare. Astăzi, în conformitate cu Acordul START-III, Rusia și Statele Unite trebuie să reducă numărul de focoase nucleare la 1.550. „Chiar dacă ambele părți se vor hotarî sa loveasca, nu vor avea suficiente focoase: indiferent de mediu – bombardier, rachete intercontinentale balistice sau submarine”, – a spus expertul.

„De ce atunci rusii au devenit brusc asa preocupati sa fabrice din nou Tu-160?” – se întreabă profesorul. Mai întâi de toate, observă el, nu totul se face cu ochii pe SUA. Rusia are „o infrastructură nucleara uriașă”, iar militarii rusi sunt „obsedati de simbolurile puterii nucleare.”

„Construcția de jucării nucleare place tuturor: industria de apărare rusa are de lucru, militarii – o pătură de securitate nucleară, iar liderii țării – Șoigu, Vladimir Putin au ocazia sa se bata cu pumnul în piept și sa faca declaratii despre descurajarea agresivului bloc militar al lui Barack Obama – spune Nichols. În afara granitelor Rusiei, nici măcar nu știu ce e aia Tu-160, dar rusul de rand stie și, probabil,  e mândru de acest avion”.

În același timp, o alta parte a deciziei Moscovei cu privire la SUA trezeste „preocupare tot mai mare”. Potrivit autorului, rușii, şi în special președintele rus, au decis să nu mai pretindă că recunosc rezultatele Războiului Rece.

„Este deja evident ca Putin nu accepta pierderea Uniunii Sovietice. Imaginea de cooperare pe care el a creat-o a fost cu iregularitati, iar nostalgia lui pentru trecutul sovietic l-a indemnat la răzbunare, – crede profesorul american. – Daca Putin nu se poate intelege cu  inactivul si serviabilul președintelui american Barack Obama, cu siguranta ca nu va fi capabil sa se inteleaga cu niciun alt presedinte SUA”.

Prin urmare, Statele Unite trebuie să acorde atenție la câteva momente importante.

În primul rând, dacă America decide să reacționeze la declarațiile lui Șoigu, atunci trebuie să demonstreze existența unui sistem complet de descurajare nucleara, care „nu poate fi distrus”. Washington, de asemenea, trebuie să demonstreze că el nu este emotionat de noul Tu-160, în cazul în care producția acestora nu încalcă START-III.

„SUA nu are nevoie sa creeze noi sisteme sau sa readuca armele nucleare in Europa – subliniază profesorul. – Dacă Rusia dorește război, trebuie sa știe că, în 2015, conflictul se va încheia la fel cum s-ar fi încheiat în 1965: distrugerea unor mari parti din Rusia si America de Nord, și moartea a milioane de nevinovați „.

Mai important, a spus expertul, este datoria Americii sa-si asigure aliații din NATO ca va mentine angajamentele sale. Europa şi nu SUA este publicul țintă al „amenintarilor nucleare” ale Rusiei. Potrivit lui Nichols, fabricarea lui Tu-160 este o noua incercare a Kremlinului de a-i „intimida” pe europeni.

Pentru a insufla mai mult optimism in NATO, nu ar trebui să ne comparam potențialul nuclear, ci cel convențional, scrie autorul. Asta este ceea ce deprima cel mai mult pe rusi, pentru că balanța puterii s-a schimbat cardinal în favoarea Americii. Dacă Soigu vrea să construiască mai multe din aceste minunate bombardiere, atunci e treaba lui, dar fiecare lider rus trebuie să înțeleagă că un atac asupra NATO ar însemna pierderi uriase în rândul forțelor armate conventionale ruse.

„Răspunsul nostru la amenințarea nucleară rusă ar trebui să fie o lipsă totală de reacție. Cu toate acestea, trebuie să ne reafirmăm capacitatea noastra de a proteja SUA și aceasta alianța, cea mai puternica din istoria omenirii – în calitate de superputere matura și încrezătoare, aşa cum suntem”, – conchide Tom Nichols.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

amenintari nuclearearme nuclearearme strategicefocoase nucleareTom Nicholstu-160