Canalul HBO a prezentat pana acum trei episoade ale serialului „Cernobîl”, care spune povestea catastrofei din 1986, despre care, cel puțin în fostele republici sovietice, se scrie și discută aproape la fel de entuziast ca și despre „Urzeala Tronurilor”.

Dupa fiecare episod al serialului, spectatorii au tot mai multe întrebări. Cât de fidel sunt descrise în film evenimentele peterecute în jurul centralei nucleare? Unde se filmează si cum au reusit americanii sa reproduca atat de bine realitatile vietii din URSS?

Unde s-a tras pelicula

„Cernobîl” este lăudat nu numai pentru scenariu, ci și pentru imaginea fidela a epocii. Spectatori familiarizați cu viata din epoca sovietica observa că regizorul a reușit să reproducă cu exactitate aproape totul: îmbrăcăminte, mobilier, felul de a vorbi si alte detalii. Serialul a fost filmat în Lituania (în special la centrala nucleara Ignalina) și în Ucraina. Consulatanti au fost emigranții de origine ucraineana.

Ce se spune în Occident

Revista TIME scrie că „Cernobîl” este un avertisment despre ce se va întâmpla dacă ignorăm oamenii de știința (cum este și cazul cu încalzirea globala). Los Angeles Times sppune ca „Cernobîl” este o poveste despre ce a fost bun si ce a fost rau în URSS: despre cetățenii care sunt gata să-și dăruiască viețile pentru compatrioții lor, si guvernul paralizat de propriile secrete. New York Times critică ”Cernobîl” pentru patos hollywoodian, iar The Guardian critica serialul pentru haosul scenariului.

Realul despre accidentul de la Cernobîl

Amintiri ale locuitorilor din Pripiat

Amintirile detaliate ale orășenilor din Pripiat sunt descrise în cartea Svetlanei Alexievici, „Rugăciunea de la Cernobîl”. Autorii serialului s-au inspirat foarte mult din aceasta carte: de exemplu, în povestea pompierului Vasili Ignatenko și a soției sale Liudmila (capitolul „O voce umana singulară”). Tot de acolo vine si scena cu vecinii Ludmilei, care priveau ca la spectacol statia în flacari: „Pana acum vad în fața ochilor lumina zmeuriu-lucioasa, parca reactorul stralucea din interior. O culoare incredibilă. Nu era un foc obișnuit, ci un fel de strălucire. Frumos. […] Seara, oamenii se revarsau pe balcoane, care nu avea balcon – mergea la prieteni, cunoștințe. Noi stateam la etajul nou, cu o vizibilitate excelentă. În linie dreaptă pana la centrala erau 3 km. Copiii erau asezati pe umeri, ridicati pe brate: „Priveste! Amintește-ti!””

În aceeași carte se descrie caderea păsărilor din cer: „Am luat un taxi, soferul se întreba uimit ce-i cu păsările de cad oarbe peste parbriz, se omoara. Ca si cum ar fi nebune … Somnoroase … Ceva similar cu sinuciderea”.

Personalitatea lui Legasov

În viata reala Valeri Legasov nu era omul care a salvat singur întreaga planetă. După cum scrie chimistul Ivan Sorokin, s-a întâmplat ca el sa fie cel care se afla în acel loc în lanțul trofic al științei sovietice, când o persoană este suficient de importantă pentru a vorbi cu guvernul ca expert principal, dar nu suficient de importanta pentru a putea evita aceste conversații nu foarte plăcute „.

Cu puțin timp înainte de sinucidere, Legasov și-a înregistrat cateva monologuri în care a descris rolul său în lichidarea  catastrofei și cateva gânduri despre cauzele exploziei.

În general, biografia lui Legasov este oarecum diferită de biografia omului de știință din serial. In primul rand, el avea o familie care nu apare în film, a aflat despre accident nu dintr-un telefon primit la miez de noapte, ci dintr-un raport prezentat la o sedinta de partid și nu era specialist în reactoare – ci expert in chimia fizică (fapt care nu l-a împiedicat să devină specialist principal și raportor la Viena in fata AIEA). Situația de la stația nucleara l-a socat pe Legasov: „La stație (am gasit) asa o lipsa de responsabilitate, asa un haos si frică. Ca în ”41 (1941, cand Germania hitlerista a atacat URSS – n.r.), dar varianta cea mai proastă…”

Versiunea lui Diatlov

Inginerul șef-adjunct al centralei nucleare de la Cernobîl, Anatoli Diatlov, este considerat unul dintre vinovatii ”de serviciu) in accidentul nuclear  – în ciuda expunerii enorme la radiații, el a fost condamnat la zece ani de inchsoare. Patru ani mai târziu, după numeroase scrisori în apărarea sa, inclusiv semnate de Andrei Saharov, Diatlov a fost eliberat pe  motive de sănătate. În 1995, la vârsta de 65 de ani, a murit în urma unui atac de cord. Diatlov nu și-a recunoscut vinovăția și, până la moartea sa, a insistat ca accidentul s-a produs din cauza „caracteristicilor complet nesatisfăcătoare ale reactorului, care în acel moment nu erau încă clare”. El descrie versiunea a evenimentelor sa in cartea „Cernobîlul. Cum s-a întâmplat”.

Amintirile scafandrilor

Scafandrii Alexei Ananenko, Valeri Bespalov și Boris Baranov au devenit eroi de renume mondial. Despre ei se spune că scufundandu-se  în apă radioactivă pentru a deschide supapele rezervorului au salvat Europa de distrugere.

Ananenko însuși descrie această operațiune mult mai modest. În primul rand, scafandrii nu au fost voluntari, așa cum se sustine în serial: Ananenko era la datorie în acea zi, asa ca a fost trimis sa execute ordinul. Într-adevar, cei trei riscau să fie expusi la o doza letala de radiații  – subsolul unde erau supapele putea fi inundat. În realitate apa era puțină: „Operațiunea a fost rapida și fără complicații. Am ajuns la „cele două zerouri ale primului” coridor, B.A. Baranov a rămas la intrare, eu cu Bespalov am intrat în apă – nivelul apei era pana la genunchi. O țeavă cu diametru destul de mare era așezată pe podea, de îndată ce am ajuns la ea, au început să ne deplasam pe aceasta. Apa era la nivelul gleznelor. […] Ultima noastra temere – că nu există volante pe vane sau că acestea sunt blocate în poziție închisă – nu s-a adeverit. Le-am deschis relativ ușor, fara sa folosim cheia pentru gaz”.

El mai notează că după această intreventie a mai participat la cateva, comparabile în ceea ce privește nivelul de expunere la radiatii.

Iar de ce fapta scafandrilor a devenit o legendă la Cernobîl, Ananenko explica prin opera „foarte liberă” a jurnaliștilor și „semnificația enormă” a operațiunii în sine – explozia generata de contactul apei cu combustibilul nuclear ar fi fost catastrofala.

 

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (1 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top