erevanPe 17 iulie, un grup inarmat de sustinatori ai lui Zhirair Sefilian a luat cu asalt si ocupat o sectie de politie din capitala Armeniei, Erevan. In timpul atacului a fost ucis seful politiei Erevan si alti patru ofiteri. Rebelii au postat un mesaj video in care, printre altele, cer eliberarea liderului lor, Zhirair Sefilian.

Acesta face parte din coaliția de opoziție „Noua Armenia”, care acuza guvernul armean ca încerca să fabrice un dosar penal împotriva unuia dintre liderii opoziției, care se opune în mod deschis cedarii teritoriilor controlate de Nagorno-Karabah catre Azerbaidjan.

Numele lui Zhirair Sefilian este bine cunoscut in Armenia drept opozant al autorităților și participant în războiul din Nagorno-Karabah.

Sefilian s-a născut în 1967 la Beirut (în capitala Libanului exista una dintre cele mai mari comunități armene din Orientul Mijlociu). În anii 1980, în timpul războiului civil din Liban, a participat la lupte ca membru al detasamentelor de auto-apărare a comunității armene.

La începutul anilor 1990, Sefilian s-a mutat în Armenia și a luat parte la conflictul din Nagorno-Karabah în calitate de comandant de unitate. La acea vreme, printre combatanți erau mulți voluntari din randul etnicilor armeni sositi din diferite țări. Unitatea lui Sefili an luptat până la sfârșitul războiului, iar comandantul a fost decorat cu Ordinul „Crucea de Lupta in gradul I”.

În anii 1990, fostii veterani ai conflictului din Karabah au jucat un rol important în politica armeană.

De exemplu, primul ministru al apararii din Armenia, Vazgen Sargsian, a fost comandatul Corpului de voluntari „Yerkrapah”. De numele său este legata inițiativa atragerii in posturile cheie din tara a armenilor originari din Karabah – foști și actuali președinți ai Armeniei, Robert Kocharian și Serzh Sargsian.

După cum se știe, președinția lui Robert Kocharian a fost precedată de activitatea sa în calitate de premier, iar a lui Serj Sargsian – de șef al forțele de securitate. Vazgen Sargsian a devenit prim-ministru cand blocul „Unitatea” condus de el a obtinut cele mai multe voturi în alegerile parlamentare din 1998.

Anume in acea perioada a avut loc în istoria Armeniei prima uzurpare a puterii.

Pe 29 octombrie 1999, un grup armat a patruns în Parlamentul Republicii Armenia în timpul unui discurs al premierul în fața deputaților. Atacatorii au deschis focul ucigand pe loc pe Vazgen Sargsian, pe președintele Parlamentului, co-președintele blocului „Unitatea” Karen Demirchian, precum și doi vicepreședinți ai parlamentului, dar si pe ministrul apărării naționale.

Fara sa faca vreo revendcare, atacatorii s-au predat politiei chiar a doua zi.

Au circulat diferite versiuni despre implicarea în atac a președintelui Robert Kocharian. Cine a comandat asasinatul nu se stie exact nici pana in ziua de azi.

Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că Robert Kocharian a reusit ulteror sa-si consolideze puterea, iar corpul veteranilor voluntari a încetat să mai joace un rol în viața politică a Armeniei.

SefilianDupă război, Zhirair Sefilian a ocupat funcții în Armata de apărare a Nagorno-Karabah. In anul 2000 el începe să se angajeze în activități politice în Armenia și devine șeful mișcării publice „Uniunea voluntarilor armeni”.

Sefilian se declară în mod deschis opozant dur față de regimul aflat la putere. În decembrie 2006, este arestat pentru prima dată sub acuzația de ape la schimbarea violentă a puterii și posesie ilegală de arme.

Dupa ce a petrecut o jumătate de an in inchisoare, el este eliberat si declara ca va continua lupta împotriva autorităților.

În 2015, Zhirair Sefilian face parte din consiliul politic al coaliției de opoziție „Noua Armenie”. In acelasi consiliu intra și Gareghin Chukazian, care conduce mișcarea „Parlamentul constitutiv”, precum și candidatul la președinție în alegerile din 2013, fostul ministru de externe Raffi Hovannisian.

Sarcina coalitiei de opozitie este impiedicarea referendumului constituțional privind tranziția către o republică parlamentară. În aprilie 2015, Zhirair Sefilian a fost arestat din nou sub suspiciunea de pregatire a unor dezordini în masă, dar o lună mai târziu este eliberat.

În conformitate cu rezultatele referendumului care a avut loc pe 6 decembrie 2015, 63% dintre alegători au votat în favoarea schimbării legii de bază a țării.

„Noua Armenia” îl acuza pe președintele Serj Sargsian de încercarea de a uzurpa puterea și a cerut cetățenilor să iasa la proteste in masa. Dar coaliția nu a reușit să scoata pe străzi multi susținători.

Factorul Karabah

Ultima agravare a situației din Nagorno-Karabah, din aprilie 2016, când Armenia și Azerbaidjan au fost la doi pași distanță de începutul unui războiul la scară largă, a consolidat și mai mult retorica anti-guvernamentala a opoziției non-sistemice de la Erevan.

erevan3Opoziția l-a acuzat pe Sargsian de eșecul politicii externe a Armeniei și de poziție defetistă în detrimentul securității naționale a Armeniei.

Liderul „Parlamentului Constitutiv”, Gareghin Chukazian a făcut apel la compatrioți să puna mana pe arme și să recâștige teritoriile pierdute in fata Azerbaidjanului, in urma luptelor din aprilie.

Nu este niciun secret faptul că unul dintre punctele în negocierile din jurul conflictului din Karabah este retrocedarea in jurisdicția Baku a celor șapte districte azere aflate sub controlul Karabahului in calitate de centură de siguranță.

La fel ca majoritatea veteranilor ai războiului din Karabah, Sefilian este cunoscut pentru intransigența sa in problema concesiilor către Azerbaidjan.

O posibilă schimbare în procesul de soluționare a conflictului din Karabah se intrezareste odata cu activare semnificativă a Grupului de la Minsk al OSCE, precum și a incercarilor Rusiei sa preia sub controlul sau negocierile dintre Armenia și Azerbaidjan.

Informații despre negocieri sunt extrem de saracacioase si este posibil ca conducerea armeana sa pregăteasca publicul pentru decizii nepopulare, care da și mai multa apa la moara opozitiei radicale.

Se înțelege că, în cazul în care susținătorii externi ai pacii vor ajunge la un acord, iar Rusia decide să se arate pacificator de dragul ”imaginii” sale externe, Erevanul va avea puține șanse sa renunțe planul de pace propus. Chiar dacă o mare parte a societății armene nu va fi de acord.

Acest lucru explică teama autorităților de orice scanteie de proteste, o teama atât de puternica, încât forțele de securitate au început deja să curete spațiul politic chiar și de reprezentanții marginali ai opoziției.

La rândul său, Zhirair Sefilian este popular în Armenia ca fost participant la luptele din Karabah, fiind o autoritate printre veterani. Acuzația de tradare a intereselor naționale rostite de gura unui erou din Karabah cu siguranță că nu va adăugat simpatii presedintelui Serzh Sargsian.

Arestarea sa și urmărirea în continuare a altor opozanti putea fi factorul declanșator pentru cei mai mulți dintre suporterii radicali ai lui Sefilian, care au decis să puna mainile pe arme.

Dar uciderea unui polițist și luarea de ostatici nu va face opoziția mai populară. Armenii percep orice tentativă de a submina situația din țară ca pe o vulnerabilitate in avantajul inamicului. În acest caz – Azerbaidjanul.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Loading...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top