detinuti in Rusia„Încercand sa înțelegem cum să gestionam problemele politice și economice ale Rusiei, ne întrebăm de multe ori: experiența căror tari ar fi cel mai interesant exemplu despre ceea ce ar trebui să învățăm?”, se întreabă Dmitri Travin, profesor la Universitatea Europeană din Sankt-Petersburg, intr-un articol postat pe Rosbalt.ru.

„Primul lucru care iti vine in minte, spune Travin, este să te uiti la fratii slavi. Și într-adevăr, avem multe în comun cu ei. Dar similitudinea obiceiurilor nu este suficienta. S-ar parea, cine sunt mai apropiati de rusi ca ucrainenii? Dar, cu toate acestea, sistemele politice din cele două țări sunt complet diferite. În Rusia – autoritarism greu, verticalism luminat și stabilitate vecina cu stagnarea. În Ucraina, desi are lideri nu mai puțin autoritari în tendințele lor politice – exista democrație, angajament civic, și, în general, o astfel de energie, incat stagnarea poate fi văzută de unii ca scop al dezvoltării.

Astfel de diferențe ale popoarelor inrudite sunt de obicei asociate cu particularitățile parcurusului istoric. Ucraina, în special, s-a format de-a lungul secolelor din parti complet diferite, fiecare dintre ele este acum centru politic de putere, care incearca sa se impuna in fata altora.Travin

Diferențe la fel de importante ca intre Rusia și Ucraina, există şi între Polonia și Republica Cehă. Fiecare a avut propriul traseu istoric. Potrivit clasicului literaturii cehe Alois Jirásek, strămoșii celor doua popoare sunt doi frați – Cech și Lech. De-a lungul timpului, „copiii lui Lech” au creat un imens imperiu – Rzeczpospolita, au obținut conștiința imperiala si s-au apropiat ca structura mentala de moscoviții.

„Copiii lui Cech” au devenit o mică parte dintr-un mare imperiu austro-ungar, partea cea mai industrializata și puternic diluata cu populație germană. De atunci, in timp ce polonezii „fac scandal”, cehii liniștit și pașnic îşi construiesc economia.

În afară de sange, există inrudire religioasa și culturala. Ortodoxia am luat-o de la greci, ceea se inseamna că trebuie să fim cultural apropiati, spune profesorul Travin. Într-adevăr, judecând după ce fac grecii acum în zona euro, ei au, ca și noi, tendința de a crea mai întâi o mare problema, pentru ca apoi s-o depășească eroic. Cu toate acestea, în rest, nu avem similitudini cu ei, pentru că Rusia s-a dezvoltat istoric ca un imperiu uriaș, iar Grecia (după prăbușirea Imperiului Bizantin) – ca un teritoriu mic, dependent de turci. Elita rusă timp de secole a asimilat alte popoare, în timp ce cea greaca a manevrat pentru a supravietui într-un stat mare si a incercat sa traga foloase care nu sunt proporționale cu mărimea și greutatea sa politică (apropo, aceeasi politica o duce elita greaca in prezent şi in Uniunea Europeană).

În analiza similaritatilor, apropierea etnică și religioasă este interesanta atunci când încercăm să comparăm națiunile la „micro-nivel” (obiceiuri de zi cu zi, etica muncii, comunicarea interpersonală), dar la nivel „macro” mai importanta este similaritatea de drum istoric.

Există în Europa vreo tara care, la fel ca Rusia, a fost mult timp sub „jug”, apoi s-a ridicat și a devenit centrul unui vast imperiu, apoi a devenit un bastion al adevăratei (în înțelegerea ei) credințe religioase, și, în cele din urma a preferat dezvoltarea militara celei economice?

Da, există această țară. În termeni etnice sau religiosi ea nu este înrudită cu Rusia. Aceasta tara este Spania. Spania a recucerit Peninsula Iberică de la arabi, apoi a devenit „fiica iubită” a Sfântului Scaun de la Roma, pentru o lungă perioadă de timp a controlat teritorii intinse din America Latină (nu mai mici decat Siberia), şi care a avut, în secolul al XIX-lea, o stagnare lunga și un număr de revolutii, pentru ca la final de secol 20 sa imbratiseze piața libera și democrația.

Dacă vrem să înțelegem consecințele sindromului imperial, clericalismul si militarismul, dacă vrem să înțelegem modul în care acestea slăbesc economia și societatea, ar trebui să învațam istoria Spaniei. Soarta altor imperii poate fi exemplificativa, dar exemplul Spaniei este cel mai evident, deoarece conține o multime de paralele istorice.

La fel ca rusii, spaniolii se intrebau de ce nu le sunt suficiente resursele, desi America Latină a fost la fel de bogata în aur și argint cum este Siberia astazi în petrol și gaze. Spaniolii s-au întrebat de ce au încetat brusc să fie o mare putere, de ce au pierdut competitia in fata Franței și Angliei. Spaniolii nu puteau să înțeleagă de ce olandezii, portughezii, sudul Italiei, colonistii din America Latină nu mai voiau să existe într-o „familie unită a națiunilor”, si cautau independența…rusia harta

Dar un aspect important al istoriei spaniole nu este similar cu istoria Rusiei, afirma Travin. „Noi am menţinut iobăgia pana la mijlocul secolului al XIX-lea, în timp ce în Pirinei ea nu a surpavietuit nici macar pana in zorii timpurilor moderne. Dar au fost alte țări din Europa cu tarani iobăgi – Prusia, Polonia, Imperiul Habsburgic (Austria-Ungaria). Acolo, suprimarea „sclaviei” a generat aceşeasi transformari ca si in Rusia”.

De interes special pentru Rusia poate fi Germania, pe care Prusia a adunat-o într-un singur imperiu puternic. Și nu este doar vorba despre iobăgie. Viitorii naționaliștii ruși din secolul al XIX-lea s-au inspirat din ideile universitarilor germani, din literatura filosofică germană, din controversele din presa germană. Istoria Rusiei intelectuale este la remorca istoriei intelectuale a Germaniei. La început, germanii erau preocupati de ideea unirii poporului său într-o statalitate etnica mare. „Iar apoi noi am avut ideea pan-slavismului, sugerând că toti „fratii”, inclusiv cei catolici ar trebui să fie adunati sub sceptrul ţarului ortodox”, scrie profesorul.

„Dacă vrem să înțelegem modul în care Germania a ajuns la național-socialism, nu trebuie să începem să studiem ziua de naștere a lui Adolf Hitler, ci  „ziua de naștere” a ideii naționale germane. Și dacă vom compara evoluția acestei ideii cu evoluția naționalismului rusesc,  incepand cu panslavismul secolului al XIX-lea şi până în „primăvară rusa” a zilelor noastre, putem sa ne punem multe alte intrebari”, crede Travin.

Dar sa trecem de la istoria ideilor la istoria economiei, care este în prezent (în momentul unei crize economice grave) foarte instructivă. „În ciuda similitudinii multora dintre problemele noastre din trecut cu cele spaniolă și germană, economiștii văd acum mai multe date comune între Rusia și țările din America Latină. Mai ales cu unele mari precum Brazilia, Argentina au Mexic, sau dependente de resursele naturale precum Venezuela și Bolivia. Ca și noi, ei au suferit mult timp din cauza autorităților care propagau un populism neîngrădit, corupția fără margini a funcționarilor, diferența uriasa de venituri între bogați și săraci, precum și inflația, care este consecința unui angajament formal de a le oferi oamenilor bani, dar, în practică, conduce la o îmbogățire a unor speculatori isteti și sărăcirea oamenilor obișnuiți, ale căror salarii și pensii nu cresc in acelasi ritm cu creșterea prețurilor”.venezuela coada mancare

Țările din America Latină sunt o periferie tipic europeana. Pe de o parte, ele cultural sunt create de Europa și credința creștină şi nu se aseamana cu Asia de Est, unde etica muncii asigură o creștere economică rapidă. Pe de altă parte – ele nu pot deveni parte a Uniunii Europene. Elementul cultural european este dizolvat în vasta zona latino-americana, unde oamenii nu se simt europeni, și de multe ori nici nu doresc să se comporte într-un mod european. În acest sens, latino-americani sunt foarte asemănătoare cu rusii, dar etnic, religios și cultural sunt destul de diferiti de rusi.

„Dar avem ceva comun cu America de Nord?”, se intreaba Travin.  Astăzi, chiar întrebarea sună ciudat, dar în secolul al XIX-lea era o idee larg răspândită că viitorul lumii il reprezinta cele două puteri de la vest și de la est de Europa. Cele doua puteri aveau o mulțime de terenuri libere care ar putea sa-i atraga pe imigranți. SUA a devenit cu adevărat o țară atractivă pentru imigranți, din cauza libertății antreprenoriatului. Rusia insa a luat calea opusă, a atras doar un număr mic de coloniști germani, iar apoi a pierdut o mulțime de evrei, ucraineni, ruși, care au dorit să trăiască într-un sistem socio-economic diferit.

„Și acum, pentru a înțelege cum ar trebui să ne dezvoltam in continuare, trebuie să ne uităm mai întâi la acei oameni care deja au avut boala noastră”, incheie profesorul Dmitri Travin.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top