Kremlinul și propagandistii sai prefera sa spuna despre noua putere din Ucraina, instaurata în această țară după evenimentele din 2013-2014, drept „regim fascist” sau ”junta fascista”. Nu îi deranjeaza spre exemplu că președintele ucrainean Petro Poroșenko este departe de imaginea unui dictator carismatic, sau că de la regimul politic din Ucraina nu adie niciun pic de autoritarism (comparativ cu alte foste republici sovietice, incluisv Rusia), iar partidele de dreapta și mișcările de orientare naționalistă din Ucraina cu greu reusesc sa adune, impreuna, 7- 10 la suta din voturile populatiei, scrie Radio Liberty.

Dar nu cumva Kremlinul proiecteaza asupra Ucrainei caracteristicile sistemului politic rus? Și cum se explica cooperarea stransa a Moscovei cu radicalii de extrema-dreapta din Europa, inclusiv cu cei de orientare neonazista?

E adevarat, aceasta prietenie este relativ noua. Înainte de 2014, autoritățile ruse preferau compania marilor corporații și a figurilor cheie ale mainstream-ului politic european. Relațiile cu radicalii si marginalii erau neimportante pentru Kremlin,  considerate ca fiind ceva secundar. Poate singura excepție care merită a fi menționată este Frontul National Francez, al cărui lider Marine Le Pen, înca din august 2013, s-a întâlnit cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin și alți lideri ruși.

Dar dupa intervenția Rusiei în Ucraina situația s-a schimbat. Pentru liderii europeni respectabili, cu grija fata de reputația lor, apropierea de Vladimir Putin și anturajul său a devenit indecenta.

Desigur, Putin are in continuare prieteni in lumea buna europeana care nu sufera de dezgust excesiv fata de liderul de la Kremlin. E drept, nu sunt foarte numerosi. Câțiva membri ai Parlamentului francez, cativa lideri politici pensionati – gen Gerhard Schröder și Silvio Berlusconi – unii dintre șefii de state din Europa Centrală și de Est. In octombrie anul trecut, l-a vizitat pe Putin și fostul președinte francez Nicolas Sarkozy.

Dar respingerea politicii rusești de cea mai mare parte a elitelor occidentale a forțat Moscova să caute aliați printre marginalii politicii Europei – extrema stânga și dreapta radicală, inclusiv miscarile neonaziste. Ele sunt admiratorii înflăcărați ai guvernului rus actual. În același timp, în cadrul partidelor si miscarilor in cauza există persoane cu reputatie dubioasa sau scandaloasa. Astfel, teroristul norvegian Anders Breivik l-a numit pe Putin „lider drept și decisiv, demn de respect”.

Gabor Vona, liderul partidului naționalist maghiar „Jobbik” îi bucura pe prietenii săi ruși cu raționamentul: „Europa joacă doar rolul unui sclav care asculta ordinele SUA. Are loc un fel de război secret în care Europa pierde. UE este deplin subordonată Statelor Unite .. ca și cum ar fi un stat component al federatiei americane”.

Moscova, desigur, se face ca nu observa declarațiile aliaților sai maghiari. Astfel, o oarecare Judith Sima, candidatul „Jobbik” la alegerile pentru Parlamentul European,  declara că „antisemitismul nu este doar dreptul nostru, ci și datoria noastra… trebuie să ne pregătim pentru lupta armată împotriva evreilor”.

Alt membru al Parlamentului European, Krisztina Morvai, din același partid Jobbik, le-a propus „evreilor mandri de ei, în loc să mă defăimeze, sa se joace cu penisurile lor  mici circumcise”. Această ”remarcabilă” femeie participa la ședințele Parlamentului European și îi place s-o dascaleasca pe Federica Mogherini despre cum trebuie protejate drepturilor rusilor din Ucraina și statele baltice.
Dragoste pentru Putin jura și liderii Partidului Național-Democrat German, care este considerat – și nu fără motiv – moștenitorul ideologic și politic al NSDAP, condus intr-o vreme de Hitler.

„In timp ce Occidentul se incurca tot mai mult în plasa vrăjitorilor sionisti, Putin conduce cu curaj Rusia spre o nouă putere, libertate și independență. La astfel de eroi politici poporul german poate doar să viseze astazi” – citam de pe site-ul oficial al filialei din Saxonia-Anhalt al partidului Național-Democrat German.

Printre prietenii lui Putin se considera si partidul bulgar „Ataka”, care cere iesirea din NATO și, în același timp, expulzarea tuturor romilor și turcilor din țara.

În aceeași companie se afla si grecescul Zori de Aur, liderii caruia glorifica al Treilea Reich și regimul dictatorului de drepta Ioannis Metaxas.

Cu portrete lui Putin defileaza prin Roma si membrii mișcării neofasciste „Frontul Național”, al cărui fondator, Adriano Tilger, a fost condamnat la inchisoare pentru ca a încercat să recreeze partidul fascist.

Putem enumera multe alte formatiuni, unele minuscule, care defileaza sub lozinci neonaziste, antisemite, homofobe, antimigranți, eurosceptice -, proscriși care vad în Rusia sistemul social ideal. De fapt, ideologic același grup formeaza în Rusia nucleul regimului lui Putin.

Dar lista prietenilor lui Putin nu este epuizata de miscari de extrema dreapta marginalizate. Mai este și „Frontul Național” din Franta, Partidul Libertatii din Austria, „Alternativa pentru Germania”, „Fides” din Ungaria, în frunte cu actualul prim-ministru Orban și alte partide care se pretind respectabile. Liderii lor puțin probabil sa nutreasca simpatie pentru Putin și regimul său, dar ei îl vad ca pe un aliat util în realizarea ambițiilor geopolitice: slăbirea rolului global al SUA și Uniunii Europene. Aceasta este o reacție naturală a acelor grupuri și paturi în Europa, inclusiv elite, care se luptă să se adapteze la procesele de integrare de pe continentul european și la globalizarea progresivă și care, în general, nu pot concura cu corporațiile din SUA, tinzand de aceea sa ”suga de la doua vaci nucleare”, SUA și Rusia.
Apropierea ideologică de Rusia lui Putin este susținută și de interese materiale – cooperarea cu Putin de multe ori aduce beneficii financiare tangibile. Astfel, în 2014, gratie medierii membrului Parlamentului European, Jean-Luc Shaffhauzer, Frontul Național din Franta a primit un împrumut de la 9 sau 10 milioane de euro de la o banca care recent a fost lichidata – Pervîi Rossisko-Cesski Bank – deținută de structuri rusești asociate cu Gennady Timcenko. Presa a scris ca Shaffhauzer a primit 140 de mii de dolari comision pentru serviciul de intermediere. Este suspectat ca a primit finantare din Rusia si partidul „Alternativa pentru Germania”. Acestea sunt doar cazurile cunoscute. Nici Moscova și nici de partenerii săi din dreapta extremă europeană nu se grabesc să informeze publicul cu privire la aspectele sensibile ale cooperării lor.

Kremlinul, la rândul său, folosește propaganda extremei drepte europene pentru a promova agenda sa de politica externă. Reprezentanții partidelor prietene din Europa formeaza, de exemplu, grupurile de ”observatori internaționali” care confirma validitatea ”referendumului” din Crimeea sau „alegerile” în zonele aflate sub controlul separatiștilor din Donbas. Totodata, liderii extremei drepte apar în mod constant în emisiunile RT și alte mijloace media rusești controlate de guvernul rus, pentru a crea iluzia ca opinia publica europeana il sprijina pe Putin. Pentru serviciile lor obtin comisioane foarte bune.

Dar, obiectivul principal al Kremlinului este slăbirea NATO și a Uniunii Europene. Pentru a realiza acest lucru, Moscova încearcă să transforme aripa de extrema dreapta într-o forță politică semnificativă, pentru care nu face economii de energie sau bani.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

extrema dreapta europeananeonazismPutin radicalii Europa