Donald Trump, care a declanșat războaie comerciale cu toti vecinii sai, inclusiv cu prietenii europeni, s-a certat cu toti aliatii, a dat pe jos cu acordul nuclear iranian, compromitand astfel procesul de reglementare din Orientul Mijlociu, avea nevoie acuta de o confirmare a eficienței sale politice. De aceea, în ciuda caracterului neclar al declarației finale de dupa reuniunea cu liderul nord-coreean, trebuie sa ne asteptam ca in perioada urmatoare Trump va incerca sa ne vanda un ”țânțar” pe care îl va prezenta drept mare ”armăsar”.

Kim a obtinut ce-si dorea – recunoașterea sa drept partener egal. De acum încolo, în procesul de negocieri lungi și grele, diplomatii sai vor încerca sa faca gauri in regimul de sanctiuni, pe care apoi treptat sa le largeasca. Scopul sau, ca si in cazul lui Putin, este sa slabeasca frontul comun al inamicilor. Deschiderea spre lume va fi facuta evident cu mare grija si pasi mici, pentru ca o modernizare bruscă și rapidă amenință pierderea controlului și prăbușirea regimului.

Alta sarcina bifata de Kim – recunoașterea diplomatică din partea SUA, încetarea războiului formal, garanții de securitate pentru regimul sau, reducerea prezenței americane în regiune și o creștere moderata a cooperarii economice. Ceea ce il intereseaza sunt „proviziile umanitare“ (alimente și combustibil), care reprezinta un fel de tribut platit de vecini ca sa stea cuminte in banca sa.

Trump insa, in pofida umflarii in pene pentru ”istorica intalnire” (fara vreun rezultat istoric), devine ostaticul propriului succes. Rezultatele următoarelor runde de discuții sunt legate direct de reputația sa de ”negociator”, în care esecul procesului nu este luat in calcul.

Trump urmareste să obțină un rezultat care sa poata fi prezentat ca victorie pentru audiența sa internă. Asta inseamna o reducere a capacitatii de negociere pentru americani, cu o crestere concomitenta a spațiului de manevră pentru diplomatii coreeni.

Ce nu s-a obtinut – desi s-a afirmat contrariul – este denuclearizarea peninsulei Coreea.

Nord-coreenii nu își pot permite să renunte la singura garanție reală a propriei securități. Exemplul Ucrainei, pacalita maiestruos sa renunte benevol la al treilea arsenal nuclear din lume  – in schimbul unor garantii ruso-americano-britanice nerespectate – este relativ proaspat. Kim e dolofan dar nu prost. A avut in minte acest precedent. Totodata, el trebuie sa fi avut in vedere si faptul ca la Casa Alba troneaza ”Capriciozenia Sa” Donald Trump. Lipsindu-se de bomba nucleara, Phenianul risca sa fie doborât de orice putere regionala (cu invoire tacita de la Washington) care intra in gratiile lui Trump.

Maxim ce se poate stoarce de la regimul nord-correan este o succesiune de declarații pozitive, eventual magulitoare pentru Trump, și care, ca sa-i adoarma definitiv suspiciunea, sa purceada la închiderea formală sau demontarea demonstratva a mai multor obiecte minore din programul de dezvoltare nucleara nord-coreean.

Cu adevarat miraculos ar fi sa se obtina distrugerea rachetelor cu rază lungă de actiune, capabile să lovească Coasta de Vest americana. Dar si aici exista zvonuri ca programul este de fapt unul facut pe picior, pentru a fi negociat apoi in discutiile cu americanii.

Pentru prezervarea regimului lui Kim sunt suficiente rachetele cu focoase nucleare de rază medie. Ele sunt capabile să lovească vecinii sai din sud si est, in eventualitate în care ei ar putea atenta la visul ”construirii comunismului” de tip nord-asiatic.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (4 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

3 Responses to De ce nimeni nu crede în denuclearizarea Coreei?

  1. ANTIPUTIN spune:

    Excelent !

  2. bogdan spune:

    Doi cretini…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top