Platforma dezvăluirilor politice WikiLeaks publică tot mai des informații benefice pentru Putin, dar fărădelegile Kremlinului sunt trecute sub tăcere.

kremlin

În urmă cu opt ani, în eseul său, Edward Lucas, corespondentul la Moscova al revistei „The Economist”, a popularizat tehnica principala a propagandei sovietice împotriva Occidentului. De la începutul Războiului Rece și până la dezghetul politic al lui Mihail Gorbaciov, „kaknascёtismul” ( „whataboutism” derivat din eng. „What about?”) a fost considerată cea mai eficientă armă a Kremlinului, scrie Die Presse.

Acesta a fost folosit pentru a contracara acuzațiile de totalitarism facute de Occident la adresa socialismului. Principiul de funcționare a rămas neschimbat: atunci cand politicienii occidentali, în special cei dinSUA, criticau încălcările drepturilor omului de catre sovietici, propagandiștii Kremlinului în răspuns îi bombardau cu acuzații privind discriminarea afro-americanilor, sprijinul loviturilor de stat de catre CIA sau alte probleme similare.

După 70 de ani de comunism si un sfert de secol după prăbușirea URSS, „kaknascёtisml” este din nou la modă în Moscova. Iar WikiLeaks este unul dintre cele mai eficiente canale pentru utilizarea acestui instrument de propagandă împotriva Washingtonului, a NATO, Uniunii Europene și oricaror altor critici  occidentali despre controlul totalitar din Rusia, sub conducerea fostului agent KGB  Vladimir Putin.

Wikileaks este o platformă digitală de dezvăluiri politice, care inca de la lansare, acum câțiva ani, a stabilit un obiectiv clar: cu ajutorul documentelor confidențiale sa pună presiuni asupra guvernelor nedemocratice, cum este și cel al lui Putin.

„Scopul nostru principal – regimurile represive din China, Rusia și Asia Centrală”, – a declarat Julian Assange la prezentarea WikiLeaks în 2006.

Doctrina lui Gherasimov

Timp de zece ani după aceea nu s-a întâmplat nimic. Mai mult decât atât, din cauza sentimentului anti-american al lui Assange, WikiLeaks au devenit un instrument util pentru punerea în aplicare a unor planuri despre care, în februarie 2013, a scris Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Forțelor Armate ale Rusiei. Asanje

„Rolul mijloacelor non-militare pentru atingerea obiectivelor politice și strategice a crescut, iar în multe cazuri, eficacitatea lor depășește forța penetranta a armelor”.

Dacă informația (sau înlocuirea acesteia) este transformata într-o armă, în acest caz, Wikileaks devine un punctul de plecare excelent. Despre un exemplu concret a scris joi ziarul „New York Times”.

Publicatia a analizat și a constatat ca, din noiembrie 2013 și până în luna mai a acestui an, WikiLeaks a publicat documente care furnizează detalii cu privire la discuțiile confidențiale in cadrul celor două acorduri comerciale ale SUA: între SUA cu zeci de alte state (TTIP – Transatlantic Trade and Investment Partnership), precum și Acordul privind liberalizarea serviciilor (TiSA – Trade in Services Agreement) între SUA și 21 de țări ale UE.

Publicarea pozițiilor interne ale diplomaților americani au fost întotdeauna subiecte dificile de discuție. Ele îi incită pe adversarii globalizării și creaza impresia că ”imperiul american” încearcă de unul singur sa scrie regulile comertului.

Negocierile privind TTIP sunt aproape finalizate, dar intrarea în vigoare a acordului depinde de aprobarea Senatului, care devine tot mai sceptic.

În acest an, a provocat soc si groaza încercarea lui Assange și WikiLeaks de a nu permite publicarea dezvaluirilor Consortiului International al Jurnalistilor de Investigatii (ICIJ) privind evaziunea fiscală la nivel mondial în Panama. Probabil pentru că „documentele din Panama” au dezvaluit si faptul că violonistul și prietenul lui Putin, Serghei Roldugin, deține miliarde în companii offshore din Panama.

Imediat după aceea, WikiLeaks a acuzat jurnaliștii ca ar fi primit bani de la Soros și Agenția pentru Dezvoltare Internațională a SUA (USAID).

La una din conferințele jurnalistice din Italia, jurnalistul rus de investigație, Andrei Soldatov și-a pierdut răbdarea: „Mulți jurnaliști ai Novaya Gazeta au fost uciși, iar acum Wikileaks pune la îndoială credibilitatea lor?” (Novaya Gazeta a participat la investigatia Panama).

Atacul la reputația criticilor este o metodă care a fost în arsenalul propagandei sovietice și avea un nume sonor in limba rusa – kompromat.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Loading...

Related Posts

One Response to Die Presse: WikiLeaks – purtătorul de cuvânt al Kremlinului?

  1. Zorg spune:

    Whataboutism: The idea that the US doing something wrong allows Russia to do the same thing while, strangely, not also being wrong.

    — Darth Putin —

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top