Putin a facut o grămadă de confesiuni în cadrul interviului sau din noul film despre cucerirea Crimeei – „Crimeea. Drumul spre Patrie”, difuzat pe postul de televiziune „Rossia-1”. Presedintele rus a recunoscut public că Rusia se consideră indreptatita, în anumite situații, să efectueze intervenții armate în treburile altor state – nu putem altfel numi operațiunea specială de salvare a fostului președinte Ianukovici, considera jurnalistul rus şi sovietic Evgheni Kiselev.

Redam mai jos editorialul sau publicat pe site-ul Eho Moskvî.

„O intervenție militară a Moscovei în treburile altor țări nu este nimic nou. În istoria recentă s-a mai întâmplat în Ungaria-1956, Cehoslovacia -1968, Afganistan – 1979, Lituania – 1991, Republica Moldova -1992, Georgia – 2008 …

Dacă vorbim despre operațiuni speciale, exemplul clasic este cea petrecuta la Kabul pe 27 decembrie 1979, când, în același timp cu invazia sovietică in Afganistan, Moscova a efectuat o operațiune specială de lichidare fizică a presedintelui afgan de atunci, Hafizullah Amin și instalarea în locul său a marionetei KGB Babrak Karmal.

Dar, atenție! Niciun lider de la Kremlin, la scurt timp după aceea sau mulți ani mai târziu (chiar și în timpul lui Gorbaciov) nu a recunoscut public operatiunea speciala militara. Nimeni nu și-a asumat responsabilitatea, nu a dat detalii despre cum au fost luate deciziile, cum a fost realizata operatiunea etc.

Iar Putin toarna totul. Despre Ucraina, Ianukovici, Crimeea. Spune totul în fata camerei, pentru istorie și, în același timp, cred ca o face ca sa braveze, şi nu ma tem de cuvânt – cu fală. În mod similar, Putin a recunoscut public că este pregătit, în anumite situații, să folosească armele nucleare. Ce altceva poate însemna expresia „aducem forțele nucleare în stare de alertă completa”? În materie de forțele armate figurile de stil, metaforele, hiperbolele nu îşi au loc, fiecare formulare este întotdeauna un set de acțiuni precise.

Şi aici, de asemenea, se simte diferența. În anii 70-80, indiferent care erau obiectivele reale ale liderilor de la Kremlin, propaganda oficială vorbea neobosit despre pace, lupta împotriva amenințării războiului nuclear, reducerea armelor strategice ofensive, înghețarea arsenalelor nucleare etc. Moscova chiar s-a angajat public ca niciodata sa nu foloseasca prima armele nucleare. In acest sens, în vara anului 1982, Leonid Brejnev a adresat un apel special la Adunarea Generală a ONU.

După cum a povestit mai târziu Viktor Suhodrev, translatorul personal al lui Brejnev, martor la toate discuțiile liderului sovietic cu liderii americani, acesta voia cu adevărat să aplaneze tensiunile cu Occidentul pentru ca ii era teama de un conflict nuclear cu Statele Unite, de un nou război mondial. Inclusiv pentru ca războiul pentru el nu era un cuvânt gol, el a trait grozaviile razboiului pe propria piele, nu din filme.

Iar actualul locatar al Kremlinului nu face altceva decat sa fluture bâta nucleara”.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

arme nuclearabata nuclearainterventia militaraKiselev