Săptămâna trecută, președintele american Donald Trump a făcut o apreciere la adresa președintelui rus Vladimir Putin, cu care se va întâlni pe 16 iulie, spunând ca: „Putin’s fine”. Iar ieri, la o conferinta de presa in marja summit-ului NATO de la Bruxelles, Donald Trump si-a exprimat speranta unei prietenii cu Vladimir Putin.

În acest sens, organizatia Freedom House ii aminteste lui Trump cateva motive pentru a gândi diferit despre Putin.

Regmul lui Putin este responsabil de o serie de asasinate

Kremlinul a fost acuzat de o serie de crime în străinătate, insa de când Putin a preluat funcția de președinte în 2000, Rusia insasi a fost scena numeroaselor crime care au vizat disidenți, reporteri, activiști pentru drepturile omului și politicieni din opoziție. Numărul victimelor în rândul jurnaliștilor a ajuns la 28 anul trecut, potrivit Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor.

Iată câteva dintre cele mai importante aspecte ale acestei ”moșteniri”.

Igor Domnikov, jurnalist, 16 iulie 2000
Eduard Markevich, jurnalist, 18 septembrie 2001
Valeri Ivanov, jurnalist, 29 aprilie 2002
Serghei Iușenkov, politician de opoziție, 17 aprilie 2003
Alexei Sidorov, jurnalist, 9 octombrie 2003
Paul Klebnikov, jurnalist american, 9 iulie 2004
Anna Politkovskaia, jurnalist, 7 octombrie 2006
Magomed Evloiev, jurnalist, 31 august 2008
Stanislav Markelov, avocat pentru drepturile omului, 19 ianuarie 2009
Anastasia Baburova, jurnalist, 19 ianuarie 2009
Natalia Estemirova, activist pentru drepturile omului, 15 iulie 2009
Serghei Magnițki, avocat anticorupție, 16 noiembrie 2009
Gadjimurad Kamalov, jurnalist, 15 decembrie 2011
Ahmednabi Ahmednabiev, jurnalist, 9 iulie 2013
Boris Nemțov, politician de opoziție, 27 februarie 2015
Nikolai Andrușcenko, jurnalist, 19 aprilie 2017
Dmitri Popov, jurnalist, 24 mai 2017

Prizonieri politici

Luna trecută, organizația rusească pentru drepturile omului, Memorial, a publicat o listă cu 50 de deținuti politici actuali și 108 deținuți pentru credințele lor religioase.

Cea de-a doua cifră urmeaza să crească pe măsură ce autoritățile ruse au inceput sa urmareasca gruparile minoritaților religioase interzise, ​​cum ar fi ”Martorii lui Iehova”. Mulți prizonieri politici și religioși au fost încarcerați mai ales in regimul lui Putin.

Invaziile străine și conflicte înghețate

Sub Putin, Moscova a sprijinit mișcări separatiste, a amenințat mai mulți vecini cu manevre militare agresive și chiar a invadat Georgia și Ucraina, unde luptele continuă până în prezent.

Moldova: Putin a respins cererile de retragere a trupelor rusești din regiunea separatistă a Transnistriei, folosind controlul asupra regimului separatist pentru a ține Moldova departe de NATO și Uniunea Europeană.

Georgia: Rusia a susținut mult timp autoritățile separatiste în teritoriile separatiste ale Georgiei din Abhazia și Osetia de Sud, însă în august 2008 trupele ruse au invadat Georgia pentru a contracara ceea ce Kremlinul a spus ca este un atac georgian asupra Osetiei de Sud.

Moscova a recunoscut ulterior pretențiile de independență ale teritoriilor in cauza și menține o mare prezență militară în ambele republici separatiste.

Crimeea, Ucraina: Putin a trimis forțele speciale rusești în peninsula Crimeea în februarie 2014, după ce protestatarii din Kiev au forțat căderea președintelui ucrainean corupt Viktor Ianukovici, un client al Kremlinului. După ce au luat controlul asupra regiunii prin forță, autoritățile de ocupație au organizat un referendum pentru a justifica anexarea formală de catre Rusia, pe care comunitatea internațională a refuzat să o recunoască.

Donbas, Ucraina: În martie 2014, activitatea separatistă sprijinita de Rusia în zona Donbas, din estul Ucrainei, a escaladat într-un conflict armat între forțele ucrainene și o adunatura pestriță de separatiști pro-rusi susținuti de trupele ruse regulate. În ciuda încercărilor internaționale de a intermedia pacea, regiunea a rămas o zonă activă de război, ducând la atrocități, inclusiv dobborarea, în iulie 2014, a unui avion cu pasageri de linie cu un sistem de rachete al armatei ruse.

Clientela dictatoriala

Putin și-a demonstrat disprețul față de democrație și interesele SUA (amanunt care ar trebui sa conteze pentru Trump), prin sprijinirea regimurilor autoritare deschis anti-americane.

Iata doar cateva exemplele mai notabile.

Siria: Putin a oferit conducătorului sirian Bashar al-Assad sprijin militar și diplomatic extins pe tot parcursul războiului său civil de șapte ani împotriva diferitelor grupări rebele. Acest ajutor a inclus  adesea bombardamente grele tip covor în zonele civile și asistență pentru acoperirea atacurilor chimice ale regimul Assad asupra civililor.

Venezuela: Rusia a sprijinit regimul autoritar al Venezuelei prin împrumuturi de miliarde de dolari și vânzări de arme. Sprijinul acordat lui Nicolás Maduro, cel care conduce bogata sa țara spre o criză umanitară, a sporit din partea Moscovei, care s-a folosit de oportunitatile ivite pentru a achiziționa active valoroase in domeniul energiei.

Iranul: Guvernul lui Putin a oferit regimului iranian spirjin militar și diplomatic. În afară de facilitarea vânzărilor de arme cruciale către Teheran, Moscova a respins rezoluțiile inițiate la ONU împotriva Iranului și a exploatat la maxim ruptura dintre Iran și Statele Unite în problema acordului nuclear din 2015.

Coreea de Nord: Rusia lui Putin a opus rezistenta eforturilor conduse de SUA de a exercita presiuni asupra regimului nord-coreean prin sancțiuni și chiar a exploatat oportunitățile comerciale, inclusiv prin realizarea unei conducte de energie care ar reduce dependența nord-coreenilor de China.

Nicaragua: De când liderul sandinist Daniel Ortega a preluat președinție în 2006, Rusia și-a sporit influența în Nicaragua printr-o combinație de vânzări de arme – inclusiv tancuri de luptă – și bunuri civile. De asemenea, a construit o instalație suspecta de spionaj în aceasta țară. Potrivit unui raport, din 2011 până în 2015, Nicaragua a fost al patrulea cel mai mare beneficiar al ajutorului extern rus, fără a include sprijinul militar.

Sprijin pentru partidele naționaliste europene

Ca parte a efortului său pe termen lung de a fractura unitatea europeană și alianța NATO, guvernul lui Putin a folosit dezinformarea și alte tactici pentru a polariza alegătorii europeni. În timp ce o mare parte din această activitate este sub acoperire, partidul de guvernământ al Rusiei, Rusia Unită, a semnat deschis acorduri de cooperare cu partide naționaliste de extremă dreaptă și alte facțiuni văzute ca fiind pro-ruse sau nostalgice dupa URSS.

Austria: Partidul Libertății (în guvern)
Italia: Lega (în guvern)
Serbia: Partidul Popular Sârb (în guvern), Dveri și Partidul Democrat din Serbia
Muntenegru: Partidul Popular Socialist, Noua Democrație Sârbă și Partidul Popular Democrat
Moldova: Partidul Socialiștilor din Moldova (deține președinția)
Bosnia și Herțegovina: Alianța social-democraților independenți (în guvernul Republicii Srpska)
Bulgaria: Partidul Socialist Bulgar, Alternativa pentru Renașterea Bulgară

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (4 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

2 Responses to Explicație în detaliu. De ce Putin nu poate fi prietenul lui Trump

  1. bogdan spune:

    Ati uitat PRU (bogdan diaconu-ghita) de la noi care nu a intrat in Parlament ! Iar prin spate ALDE este sustinut de godaci !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top