În luna iunie au fost reluate negocierile în formatul „5 + 2”, initiate de Germania penru reglementarea statutului Transnistriei.

Germania și Rusia au ales să rezolve doua probleme dificile pentru Moldova: recunoasterea de catre Chisinau a diplomelor de stidii și a numerelor de inmatriculare a masinilor, emise în Transnistria – de aceea, pana acum, nu s-a inregistrat niciun progres.

În acest context, orice modificare în detrimentul suveranității și integrității teritoriale a Moldovei, pot fi folosite de Rusia ca argumente în estul Ucrainei, considera expertul ucrainean Leonid Litra, potrivit Adevarului european.

Transnistria la randul sau trece printr-o criză economică gravă și orice cooperare între Ucraina și Moldova îi adaugă noi probleme. Mai grav este ca aceasta criza se desfășoară pe fundalul așa-numitelor alegeri prezidențiale, care vor avea loc pe 11 decembrie.

În ajunul acestor alegeri, liderul regiunii, bazandu-se pe rezultatele „referendumului” din 2006, a semnat un decret prin care impune trecerea Transnistriei la legislația rusă, fapt care provoacă îngrijorarea țărilor din regiune. Miza acestui ”decret de Unire cu Rusia” o vom explica mai jos.

Steinmeier iar crede pe cuvând Kremlinul

Pe 2-3 iunie, după doi ani, la Berlin au fost reluate consultările în formatul „5 + 2” la initiativa Germaniei și Rusiei. În acest sens, Chișinăul și Tiraspolul au fost mai degraba obligate decat convinse sa se aseze din nou la masa tratativelor.
Germania – actualul președinte al OSCE – a decis să reia negocierile „cu orice preț”. Poziția ei a fost susținută de SUA și Rusia, care au pus presiuni asupra Moldovei și Transnistriei în mod direct, dar și prin intermediul OSCE.

La insistența Germaniei și Rusiei la Berlin a fost semnat un protocol cu descrierea detaliată a acțiunilor pe care Chișinăul și Tiraspolul ar trebui să adopte în perioada urmatoare. Este vorba, în primul rând, despre recunoasterea diplomelor eliberate de universitățile din Transnistria, acceptarea circulației internaționale a vehiculelor cu numere transnistrene și restabilirea legăturilro telefonice fixe între cele două maluri ale Nistrului.

Potrivit ministrului german de externe Frank-Walter Steinmeier (foto), punerea în aplicare a acestor măsuri „va consolida încrederea între părți”.

Cu toate acestea,  Chișinău are o opinie diferită. Aceste propuneri reprezinta o încercare de a legitima regiunea transnistreană în detrimentul Moldovei.

Accetand aceste elemente ale ”suveranității transnistrene”, Chișinăul nu primește nimic în schimb.

În același timp, Moldova este conștienta de tactica folosita de Tiraspol: care refuză să continue negocierile imediat după ce obtine concesii.

Acesta este motivul pentru care din toate punctele Protocolului de la Berlin, părțile au ajuns la acord numai în domeniul ecologiei și au făcut schimb de liste de dosare penale.

În plus, nimeni nu asteapta progrese in urma consultarilor „5 + 2” din cauza situației politice interne. În Moldova urmeaza al doilea tur al alegerilor prezidențiale (pe 13 noiembrie), iar în Transnistria sunt ”alegeri” pe 11 decembrie. În această situație, nimeni nu vrea să ia decizii care i-ar putea speria pe alegători.

Rezultatul ar putea afecta si strategia Federației Ruse. În cazul în care moldovenii aleg un președintele prorus, Rusia va începe negocierile cu el; În cazul în care situația rămâne aceeași, relațiile politice și economice cu Federația Rusă vor continua să se strice.

În cadrul negocierilor privind statutul Transnistriei un rol important il joaca nu doar contactele între Chișinău, Tiraspol și Moscova. În același context, Kremlinul joacă o carte și in problema Donbasului, pentru ca negocierile pentru Transnistria se deruleaza in paralel cu cele pentru punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk.

Dacă Moldova cedeaza presiunii și acorda statut special pentru Transnistria, acest lucru va fi baza pentru intensificarea presiunii si asupra Kievului in cazul statutului regiunii Donbas.

Și vice-versa – dacă Ucraina va oferi Donbasului statut special, Chișinăul va fi de asemenea bombardat cu presiuni pentru a recunoaste de jure ”unicitatea” Transnistriei.
Pentru a se evita acest dublu santaj, Kievul ar trebui să adopte o poziție mai proactivă în cadrul negocierilor „5 + 2”, astfel încât să nu se repete situația de la reuniunea din iunie de la Berlin, când poziția Ucrainei a fost practic absentă, afirma expertul.

Zdranganit de arme pe Nistru

De la anexarea ilegală a Crimeei, in martie 2014, în regiunea transnistreană au loc exercitii militare aproape în fiecare lună. Totodata, daca pana in 2016 la acestea participau doar trupele transnistrene, din acest an, mai exact din august 2016, la acestea s-a alăturat și Grupul Operativ al Forțelor Ruse (GOFR- 1.350 de militari) din Transnistria, contingent militar rusesc aflat ilegal in Moldova.

Este demn de remarcat faptul că exercițiile militare au început imediat după ce toate partile (Moldova, Rusia și Transnistria) au fost de acord să nu creeze tensiuni în zona de securitate.
În pofida intelegerii, exercitiile au loc exact în zona de securitate, unde, potrivit documentelor Comisiei Unificate de Control, în afara de forțele de menținere a păcii, poliția și graniceri, nu are voie sa patrunda nimeni, cu atat mai mult sa se desfasoare exercitii militare.

În mod firesc, Ministerul moldovean al Afacerilor Externe a reactionat, convocandu-l pe atasatul militar pentru a-i inmana o nota de protest. Dar acesta nu s-a prezentat, invocand ca avea „planificata o altă întâlnire”.

”Unirea” cu Rusia

Probabil cea mai comentata stire din regiunea transnistreană a fost cea in care  liderul asa-zisei republici a semnat un decret privind punerea în aplicare a rezultatelor „referendumului” din 2006, in care mai mult de 97% dintre locuitorii Transnistriei au votat pentru ”unirea” cu Rusia.
Expertul Litra sustine insa ca in spatele deciziei autorul decretului se afla pur si simplu un scop electoral. Principalii competitori în ”alegerile prezidențiale” din Transnistria sunt „președintele” actual Evgheni Șevciuk și „președintele  Consiliului Suprem”, Vadim Krasnoselski, ”reprezentantul celui mai puternic concern local – „Sheriff”. În cursa ”prezidențială”, potrivit centrului de la Moscova VTsIOM, lider este Krasnoselskii – 25%, în timp ce Șevciuk are 11% din voturi.

În consecință, decretul lui Șevciuk a incercat sa-l pozitioneze pe autorul sau drept „motorul” apropierii de Rusia.

Cu toate acestea, în Transnistria se poate greu construi o campanie în afara temei apropierii de Rusia, pentru ca toți candidații sunt în competiție în a-și declara dragostea fata de Moscova.

Dar, spre deosebire de presedintele precedent, Igor Smirnov, care s-a întâlnit cu toți liderii Rusiei (Boris Eltin, Medvedev și Putin), Șevciuk a fost ignorat de Putin, cu care nu s-a intalnit niciodata.

Se pare ca pentru Kremlin, decretul conducerii de la Tiraspol a fost o surpriză.

În mod oficial, Moscova nu a comentat decizia ”presedintelui” transnistrean, dar oameni apropiati de Kremlin admit că acest decret va fi o provocare serioasă, care ar putea schimba echilibrul de forțe în cadrul conflictului transnistrean.

Mai mult, unii membri ai legislativului din Rusia spun ca Kremlinul va răspunde doar după alegerile prezidențiale din Republica Moldova. În cazul în care candidatul prorus Igor Dodon câștigă, Kremlinul va ignora decretul. Daca castiga candidatul pro-european, Kremlinul ar putea sa devina brusc interesat de acesta.

Criza economică

Situația economică din Transnistria este mai grava chir și în comparație cu Moldova. În conformitate cu cele mai optimiste previziuni, PIB-ul regiunii în 2016 va scădea cu 5-6% (a scăzut cu 20% anul trecut).

În prima jumătate a anului, veniturile din taxele vamale au ajuns la doar 22% din volumul planificat; în primele opt luni, exporturile au scăzut cu 16%, în timp ce importurile – cu 29%. Schimburile comerciale cu Ucraina au scăzut cu 22%, cu Moldova – 13%, iar cu Rusia – cu 33%.

Regiunea are un deficit acut de valută străină. Calitatea vieții a scăzut foarte mult anul trecut după ce salariile din sectorul public și pensiile au fost reduse cu 30%.

Șevciuk a explicat că a redirecționat banii către forțele armate ale Transnistriei din cauza amenințării pe care se presupune că o reprezintă Ucraina.

Chiar și în aceste condiții, angajații de la stat sunt plătitii cu intarziere de pana la 6 luni.

Rusia continuă să ajute Transnistria în trei moduri.

Primul – plăteste adaos la pensii.

Al doilea – livreaza aproape gratis gaze naturale.

În al treilea rând – continuă proiectele sociale de integrarea euroasiatică.

Chiar dacă Rusia va continua să sprijine regiunea, o va face la scara mult diminuata –  a confirmat acest lucru chiar vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care a vizitat Tiraspolul și a declarat că „Rusia nu le dă pește, Rusia le dă undițe”.

Situația economică din Transnistria s-a înrăutățit în luna iulie, după ce Ucraina a restricționat importul de produse accizabile, redirectionandu-l spre prin cele două puncte de cale ferată – Slobodka și Cuciurgan. În special, ucrainenii au retrurnat 40 de cisterne cu combustibil destinat pentru Transnistria.

Administrația de la Tiraspol a protestat și a cerut Chisinaului să intervină. Moldova însă a salutat decizia Kievului, care a readus în legalitate serviciu feroviar din regiune.

În practică, acest lucru înseamnă că Chișinăul are acum controlul deplin al comerțului exterior al Transnistriei.

În plus, dacă facem abstracție de retorica oficială a integrării eurasiatice, este evident că regiunea transnistreana este complet dependentă de Occident. 80% din exporturi sunt îndreptate către Moldova și Uniunea Europeană (chiar România importă de două ori mai mult decât Rusia).

În afara de asta, Tiraspolul s-a angajat ca în doi ani să-și adapteze legislația la normele de comerț liber cu Uniunea Europeană, altfel nu va mai putea exporta nici in UE.

Prin urmare, decretul lui Șevciuk despre adoptarea legislatiei ruse este o cacealma, pentru că Tiraspolul nu va fi în măsură să își exporte produsele în UE.

Exemplu pentru Ucraina

Ucraina a început să se intereseze cu adevarat de conflictul transnistrean abia dupa ce Rusia i-a adus atingere suveranitatii si integritatii. Înainte, Kievul ignora problema transnistreană și nu intelegea esența ei.

Un exemplu clar este planul pentru soluționarea conflictului din Transnistria propus de Viktor Iușcenko și dezvoltat de secretarul de atunci al Comisiei pentru Securitate Natioanala a Ucrainei – Petro Poroșenko.

Planul practic punea Moldova în aceeași situație dificilă în care încearca sa fie puna Ucraina de procesul de la Minsk. În special, el prevedea organizarea de alegeri pentru a legitima elita locală și numai după alegeri discutii despre statutul regiunii și retragerea trupelor rusești.

Astăzi, Ucraina începe sa înțeleagă mai bine problema transnistreană, în virtutea faptului ca are propria ”transnistrie” in estul țării.

Expertul Leonid Litra afirma ca Ucraina ar trebui să se implice cu mai mult interes în cadrul negocierilor în formatul „5 + 2”, deoarece Kremlinul percepe Transnistria și Donbasul „într-un singur pachet”. De exemplu, federalizarea Moldovei ar putea declansa noi presiuni pentru ca si Kievul sa accepte același model în Ucraina (și vice-versa).
Mai mult decât atât, în cazul în care are loc federalizarea Moldovei, idee de altfel promovata activ de actualui candidat prorus Igor Dodon, Rusia nu va trebui să scoata un ban pentru Transnistria si Donbas. Ea va mentine controlul regiunilor, care vor trece in intretinerea Chisinaului, respectiv a Kievului.

În același timp și Kiev și Chișinău, care au obiective comune, nu își sincronizează acțiunile. Se pare că guvernul moldovean pro-european este chiar mai prietenos cu Rusia, în comparație cu elitele ucrainene. Nu ajută nici macar faptul că presedintele Poroșenko este prietent cu Vlad Plahotniuc (oligarh acuzat la Chisinau de oponenti ca este ”eminenta cenusie” din spatele guvernarii din Moldova).

Și totuși, ceea ce au facut Moldova si Ucraina în ultimii ani pentru soluționarea conflictului transnistrean, nu s-a făcut în toți anii de independență a celor doua tari.

Astfel, începand cu luna iunie 2016 au intervenit cel putin trei evenimente majore. În primul rând, produsele accizabile sunt acum importate prin cele două puncte de cale ferată, decizei care motivează Tiraspolul să fie mai cooperant.

În al doilea rând, Ucraina și Moldova au început să pună în aplicare acordul din 2015 cu privire la reluarea utilizării segmentului de cale ferata de 20 de kilometri între stația Berezino, în regiunea Odesa și Basarabeasca din Moldova, ocolind Transnistria. Acest lucru va facilita schimburile comerciale directe între cele două țări.

În al treilea rând, președintele Ucrainei, Petro Poroșenko și prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip au anunțat controlul comun la frontiera moldo-ucraineană. Primul punct de control Maiaki-Udobnoe-Palanca a fost construit cu sprijinul UE.

În viitor, pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene vor aparea mai astfel de puncte de control.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

federalizarea Moldoveifederalizarea Ucraineinegocieri transnistriaRusia Transnistria