macfallDoborârea aeronavei Malaysia Airlines a schimbat radical atitudinea SUA față de Rusia. Moscova mai are o portiță de ieșire din această situație – să stopeze sprijinul separatiștilor, în caz contrar președintele Obama va fi obligat să ia măsuri mai drastice, fiind împins de Congres și opinia publică, declară fostul ambasador al SUA în Rusia, profesor al Universitatii Stanford, Michael McFaull, într-un intreviu pentru gazeta.ru.

– Doborarea avionului malaezian a schimbat radical situația. Cum credeți ca vor fi afectate relațiile ruso-americane?

-A fost un dezastru care a provocat pagube mari relațiilor ruso-americane. Și nici măcar nu este vorba despre Casa Albă sau elita americană. Oamenii obișnuiți se întreabă de ce Rusia îi înarmează pe rebeli, care nici măcar nu știu cum să folosească aceste arme? Ceea ce s-a întâmplat a afectat puternic reputația lui Putin în ochii americanilor și europenilor de rând.
Există o percepție că Putin este învins și nu își va atinge obiectivele, iar ceea ce s-a întâmplat este o reflectare a acestei opinii.

Dacă mă duc înapoi în timp, la momentul în care lucram ca ambasador, scopul principal al lui Putin a fost să aducă Ucraina în Uniunea Economică Eurasiatică. Atunci când Ianukovici a refuzat să semneze acordul de asociere cu UE, a fost o mare victorie pentru guvernul rus și Putin personal. Da, prețul plătit era 15 miliarde de dolari, dar având în vedere rezulatul, prețul nu era atât de mare.

Dar apoi a venit o serie de eșecuri. Primul – oamenii din Ucraina nu au acceptat întoarcerea cu 180 grade, fapt care a dus la căderea guvernului lui Ianukovici. Când s-a întâmplat acest lucru, Putin a luat Crimeea. Unii văd acest lucru ca pe o victorie, dar eu am înțeles că este doar o garanție că Ucraina nu va intra în Uniunea Eurasiatică. El a obținut Crimeea, dar a pierdut în Ucraina: a schimbat regina pe pion.

– Vă așteptați ca toate aceste evenimente să se încheie cu un războiu civil?

– Nu. Am considerat că acesta este cel mai rău scenariu posibil la care nimeni nu se aștepta. Mă îndoiesc că Putin a planificat anexarea Crimeei. Eu văd mai curând alipirea Crimeei ca pe o reacție emoțională, urmare a căderii guvernului de la Kiev și fugii lui Ianukovici. Rușii s-au bucurat, s-a vorbit despre o „primăvară rusă” și despre Novorossia (Noua Rusia), președintele însuși a fost primul care a folosit numele. În Occident s-au alarmat de perspectiva ca scenariul din Crimeea ar putea fi repetat în estul Ucrainei. Toate aceste speranțe și temeri s-au risipit, și nimeni deja nu vorbește despre acest lucru, poate doar unele grupuri marginale. Nici Putin nu-l mai amintește.
Strategia lui era să transforme estul Ucrainei într-o noua zonă a conflictului înghețat ca Transnistria sau Abhazia. Planul a eșuat, având în vedere că în ultimele săptămâni armata ucraineană a obținut succese militare semnificative. Putin a raspuns prin trimiterea de arme de precizie, care, de asemenea, au condus la efectul opus, după tragedia cu avionul de pasageri.

Nu s-a grăbit administrația americană să arate cu degetul spre vinovați? Comisia independentă de investigare a cauzelor accidentului aeronavei este încă departe de finalizarea anchetei …

Să vorbim direct. Nici Organizația Aviației Civile Internaționale și nici ONU nu au sateliți. Cele două nu sunt în măsură să ne spună de unde a zburat racheta care a doborât avionul. Acest lucru îl pot spune doar SUA și Rusia, care au sateliți.
Am foarte atent la ceea ce a comunciat comunitatea de informații, am lucrat cu acești oameni. Ei spun că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer și nu de una lansată de aeronavă ucraineana. Mai știu că racheta a fost lansată de pe teritoriul controlat de rebeli, și singurul lucru pe care nu îl știu exact este dacă acest sistem „Buk” a fost trimis de Rusia sau capturat de rebeli de la armata ucraineană. Dar acest lucru nu este atât de important: comandantul rebelilor (Igor Strelkov n.r.) – este un ofițer militar rus, originar din Rusia.

Dacă guvernul rus are o versiune alternativă despre locul de unde a fost trasă racheta și cine a apăsta butonul,mi-ar fi interesat s-o aud. Dar nu au prezentat o altă variantă, iar acest fapt vorbește de la sine.

Credeți că a doborârea avionului a fost intenționată sau accidentală?

– Da, desigur, a fost un accident. Dar, chiar dacă a fost un accident, cineva ar trebui să-și ceară scuze și să își asume responsabilitatea. Guvernul meu a fost implicat în incidentele tragice de acest gen, și, în loc sa vorbeasca despre „mașinațiunile KGB”, și-a asumat responsabilitatea. Ceea ce mă surprinde aici este oare cei care țin la reputatia internationala a Rusiei nu ar trebui să recunoasca că a fost un accident tragic? În loc să dea vina pe CIA și să expună țara dvs într-o lumină proastă.

– Toți acuză Rusia, dar nu credeți că SUA ar trebui să se refere la ambele părți ale conflictului, deoarece forțele ucrainene, de asemenea, se comporta destul de dur?

– Desigur, victimele în rândul civililor din estul Ucrainei reprezintă o mare tragedie, moartea unor oameni nevinovați nu are nicio scuză…Cu toate acestea, în opinia mea, rebelii care luptă în estul Ucrainei nu pot fi recunoscuți ca forță legitimă, deoarece conflictul a izbucnit din vina lor. Până nu a apărut Strelkov și oamenii lui, acolo era pace: am fost în acele locuri și știu despre ce vorbesc. Și dacă ne întrebăm de ce oamenii mor acolo, vă spun că tocmai din cauza acțiunilor acestor forțe.
Guvernele din întreaga lume, atunci când se confruntă cu rebeli folosesc puterea militară. Cum poți fi împotriva cererilor de independență a cecenilor și să susții o politică diametral opusă în Donetsk? Pentru mine această poziție este ilogică și, aș spune chiar ipocrită.

– Dacă Rusia și-ar cere scuze, s-ar putea atenua poziția Statelor Unite?

– Președintele Obama consideră, de fapt considera pe vremea când am început să lucrez cu el în 2006, ca în multe probleme internaționale SUA și Rusia au interese comune. La început împreună cu autoritățile ruse am realizat multe.
Afirmația că Obama are nevoie de un război cu Rusia, sau orice nou război, în scopul de a beneficia de sprijin acasă, opinie pe care o întâlnesc de multe ori în presa rusă, nu are nicio legătură cu realitatea. Avem destui dușmani în întreaga lume, nu suntem în căutarea de noi inamici și cu siguranță nu am vrea să fim dușmanii Rusiei.
Când Obama a vizitat în iulie 2009 Moscova, el a spus că SUA vrea să vadă o Rusie puternică și prosperă. Din punctul său de vedere, Putin este cel care a rupt parteneriatul cu Washingtonul și din cauza unor motive interne a vrut să facă din SUA un inamic.
Singurul lucru care poate schimba acum situația ar fi o decizie curajoasă a lui Putin, care ar recunoaște:
„Noi știm cum a fost doborât avionul și ne cerem scuze în fața lumii pentru implicarea în această tragedie”.
Este primul lucru. Al doilea, apelul la pace să fie transpus în practică și să-i oblige pe separatiști să depună armele și să înceapă negocierile. Și atunci comunitatea internațională ar face presiuni serioase asupra Kievului. Între timp, Putin face exact pe dos: neagă orice responsabilitate pentru avionul doborât și, în al doilea rând, după tragedie, în loc să contribuie la calmarea situației, a crescut și mai mult sprijinul separatiștilor.
Dar nu este prea târziu. Putin este omul în măsură să ia măsuri decisive. El este singura persoană care poate schimba această situație, președintele american nu poate face acest lucru.

– Obama este supus la presiuni din partea adversarilor săi din tabăra republicană?

– Cred că da. După tragedia aviatică, președintele a început să resimtă o presiune mai mare pentru adoptarea unei politici mai dure de sancțiuni. Acum, nimeni din elita americană nu mai adoptă poziția moderată. Înainte de acest eveniment a existat o dezbatere cu privire la cum ar trebui să fie regimului de sancțiuni. Astăzi, republicani și democrați în unanimitate sunt în favoarea noului pachet de măsurilor împotriva lui Putin.
Și da, atunci când spunem „a pune presiune pe Putin”, de fapt vorbim despre rușii de rând. Ei vor suferi de pe urma sancțiunilor care nu îl vor atinge pe Putin. Este păcat că în Rusia nu există nici o dezbatere publică cu privire la modul în care conflictul din Donbass va afecta cetățenii țării. Țara mea a purtat război în străinătate, și după un timp, oamenii au început să-și pună întrebarea: cum mă va afecta acest lucru pe mine?

– Credeți că dacă Ucraina ar fi fost membru NATO, ar putea fi evitată intrevenția Rusiei? În Statele Unite există vreun regret în legătură cu faptul că Kievului nu i s-a acordat „foaie de parcurs” pentru aderarea la alianță?
– Sincer, la această întrebare bună nu am un răspuns bun. Singurul lucru pe care pot să-l spun – este că tot tărăboiul nu este din vina extinderii NATO. Vreau să vă reamintesc că în cei cinci ani pe care președintele Obama a cooperat în mod activ cu liderii ruși, extinderea NATO nu a fost principalul subiect de discuție. Am participat la cele mai multe ședințe în timpul președintelui Putin și Medvedev, și nu-mi amintesc să se fi vorbit despre extinderea NATO – problema părea închisă. Și numai după ce Rusia a anexat Crimeea, subiectul a reapărut pe agenda publică.
Același lucru îl pot spune și despre sistemul de apărare antirachetă.

– Unele țări europene nu sprijină total pachetul de sancțiuni propus de USA. Vedeți aici vreo problemă?
– A existat o astfel de problemă, dar tragedia aviatică a schimbat situația. Nu vreau să anticipez noile sancțiuni ale UE, dar chiar și ținând cont de impactul economic, inclusiv furnizarea de gaze naturale din Rusia, oamenii au realizat un lucru important, imaginea pe care Rusia și-a creat-o mulți ani la rând a fost complet spulberată.
Efectele economice pe termen lung sunt o consecință a pierderii de reputație. Am vorbit la diferite conferințe cu reprezentanți ai mediului de afaceri: nu mai există entuziasmul de altădată, în schimb s-a instaurat un sentiment de neîncredere față de Rusia, care în urmă cu două luni nu exista. Acesta va rămâne, indiferent de ce fel de sancțiuni vor fi adoptate.

– Ca arhitect al politicii de „resetare”, nu credeți că „resetăm” relațiile cu semnul minus în față, ajungând la o versiune mai ușoara a „războiului rece”?

– Astăzi nu mai există luptă ideologică între Rusia și SUA. Putinismul ca ideologie nu are nicio popularitate în lume. Iar Putin nu are aliați care să-l sprijine în mod activ și continuu în acțiunile sale. În timpul „Războiului Rece”, pe hărți erau vopsite în roșu și albastru zonele de influență. Acum nu mai avem așa ceva. Astăzi, Rusia este văzută în Occident, și în multe alte țări, ca un stat agresiv care promovează o poziție revizionistă.

Știu că ratingurile președintelui Putin sunt acum mai mari ca niciodată, ajung la 80%. Dar vreau să vă reamintesc că atunci când președintele Bush a inițiat războiul din Afganistan, popularitatea lui depășea 90%. Chiar și atunci când a invadat Irakul, decizie care astăzi este considerată o mare greșeală de majoritatea americanilor, popularitatea sa era de 75%. Și asta în ciuda faptului că mass-media nu era controlată de președinte, iar opoziția era în Congresul SUA.

Cred că și în Rusia lucrurile se vor schimba. În ciuda tuturor încercărilor guvernului de izolare informațională,  cetațenii ruși nu pot fi lipsiți în totalitate de acces la informațiil, la fel ca părinții și bunicii lor.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top