În urmă cu trei ani, Rusia a anunțat că Ianukovici (președintele fugar al Ucrainei) i-a cerut să trimită trupe în Ucraina. Acum Kremlinul neagă și o face cu o vădită lipsă de logică, parcă vrând să sublinieze că suferă de mitomanie (dovada minciunii este la indemana).

Ce se întâmplă de fapt?

Pe 26 februarie 2014, după trei luni de proteste cunoscute sub numele de „Euromaidan”, președintele Ucrainei Viktor Ianukovici a fugit din tara. Două săptămâni mai târziu, Crimeea a fost alipita de Rusia în urma unui ”referendum” organizat sub țevile armelor soldatilor ruși. Între aceste două evenimente, Rusia a anunțat că Ianukovici – în calitate de președinte legitim – a cerut trimiterea de trupe în Ucraina.

Acum, după trei ani, Moscova declara că o astfel de cerere al lui Ianukovici nu a existat.

ONU

Despre cererea președintelui Ucrainei am aflat pe 3 martie 2014, în cadrul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU. Reprezentantul oficial al Rusiei, Vitali Ciurkin, a declarat atunci că a fost autorizat de presedintele Putin sa citeasca scrisoarea lui Ianukovici.

În textul cu patru propoziții se afirma că autoritățile din Ucraina au fost rasturnate în mod ilegal și că viețile oamenilor sunt în pericol; în acest sens, Ianukovici i-a cerut lui Putin „să folosească forțele armate ale Federației Ruse pentru a restabili statul de drept, pacea, ordinea, stabilitatea și protecția populației din Ucraina”. O copie a documentului, din 1 martie 2014, Ciurkin a prezentat-o altor membri ai Consiliului de Securitate.

Apoi, ambasadorul rus a înregistrat documentul în conformitate cu prevederile ONU în circuitul actelor din cadrul organizatiei.

Ulterior, documentul a fost folosit de Moscova pentru a explica acțiunea din Crimeea, unde la acel moment existau deja trupe rusești (fapt recunoscut de Putin în mod public în 2015). Fost ”ghebist”, Putin este insa destul de mult de patruns de spiritul formalismului birocratic. Pe 1 martie el s-a adresat Consiliului Federației sa-i permita sa foloseasca trupele in Ucraina. Tot pe 1 martie (probabil la cererea lui) este datata si scrisoarea – semnata de Ianukovici.

La o întâlnire cu jurnaliștii, președintele rus a subliniat faptul că dreptul de interventie armata in Ucraina l-a obtinut de la presedintele „activ si legitim” al Ucrainei. Atunci Putin a numit documentul semnat de Ianukovici „un apel direct”.

Și iata, trei mai tarziu, intregul aparat  al Kremlinului este parca lovit de amnezie. Nu doar ca nu-si ameinteste de documentul in cauza, dar sustine ca nici nu exista in arhiva aparatului Administartiei Prezidentiale.

”Scrisoarea pierduta” este o dovada importanta în procesul de trădare de stat instrumentat de parchetul militar al Ucrainei împotriva lui Ianukovici. Fostul președinte mai este acuzat de încălcarea integrității teritoriale și suveranității Ucrainei.

Înainte de proces, Viktor Ianukovici a declarat că, de fapt, nu i-a cerut lui Putin să trimită trupe în Ucraina, așa cum a citit raposatul ambasador Cirukin în Consiliul de Securitate al ONU, ci a facut o simpla „declarație.”

Procuratura rusa a raspuns procurorilor din Ucraina în mod oficial că nici administrația președintelui Federației Ruse, nici aparatul Consiliul Federației nu au primit vreo declarație semnata de Ianukovici cu invitatia de invazie. La randul sau, Kremlinul a precizat că nu a văzut nicio „scrisoare a lui Ianukovici” și a refuzat să răspundă la întrebări suplimentare.

Amnezie? Pseudologie fantastica?

Nu știm. În 2014, Rusia a prezentat intregii lumi de la tribuna ONU cererea lui Ianukovici, pe care a considerat-o drept temei oficial (totusi unul formal, decizia fiind luata si exectata cu mult tim inainte) pentru a trimite trupele în Ucraina, înainte de anexarea Crimeei. Indiferent ce forma a avut cererea președintele ucrainean fugar, Moscova a perceput-o ca pe o declarație oficială și apoi a prezentat-o ca atare, explicand comunitatii internaționale acțiunile sale.

Acum, în pofida dovezii existente in arhiva ONU, Rusia neaga ca ar fi existat scrisoarea semnata de Ianukovici, oferindu-ne iar o ”dimensiune alternativa”.

Chiar daca Moscova încearcă astfel să influențeze instanța de judecată de la Kiev, calculul trebuie sa recunoastem este unul pueril de prostesc: înregistrarea din Consiliul de Securitate al ONU, în ciuda negărilor Moscovei, exista și va fi considerata ca proba în procesul lui Ianukovici.

Piontkovski: Ciurkin a fost ucis ca să se facă ”pierdută” scrisoarea lui Ianukovici

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

2 Responses to I.L. Putiniale: O scrisoare pierdută

  1. bogdan spune:

    Problema este in felul urmator ! Ianukovich cu aceasta proba cu siguranta ca va fi condamnat la peste 20 de ani de inchisoare sau pe viata ! Porcia va fi obligata sa-l extradeze sau va vedea si mai multe sanctiuni din lumea civilizata ! Ala extradat ar putea da si mai multe informatii despre relatiile cu putler ! Deci ce se va intampla ? Ianukovich are zilele numarate ! Nu va apuca mai mult ca sigur sfarsitul procesului…

  2. yehudy spune:

    ticalosie, numele tau este rusia 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top