Igor EidmanFascismul este boala democrațiilor imature. Multe țări europene au suferit de aceasta boala imediat după distrugerea societății feudale tradiționale, atunci când instituțiile democratice erau prea fragile sa reziste atacului reacțiunii la procesele de modernizare democratica. În prima jumătate a secolului al XIX aceasta boala a cuprins Germania, Austria, Italia, Spania, România, Ungaria, Portugalia și așa mai departe, scrie sociologul rus Igor Eidman.

Redam mai jos editorialul cercetatorului postat pe svoboda.org

„Dezvoltarea democrației politice în Rusia s-a oprit după instaurarea dictaturii bolșevice. Apoi, țara a fost supusa experimentului pseudo-comunist, care a transformat-o într-un fel de despotism oriental. După prăbușirea acestui stat, societatea rusa s-a întors înapoi, la punctul de plecare.

Sistemul socio-politic în Rusia post-comunista a fost la nivelul țărilor europene dezvoltate în al doilea sfert al secolului XX.

Multe fapte comune urmarim  in istoria Germaniei și Rusiei în 1918-1938 , respectiv 1991-2015.

Germania 1918 – Rusia 1991

Înfrângerea dupa război (Primul Mondial – Germania, Razboiul Rece – Rusia), pierderea de teritorii, prăbușirea imperiilor coloniale, sentimentul de umilire națională, scenariul loviturii de cuțit în spate din partea forțelor „liberale anti-naționale” din țară, dorința de răzbunare.

Republica de la Weimar in Germania – Rusia lui Elțîn

Scăderea puternică a nivelului de viata, hiperinflație, criza economica, politica și morala, distrugerea valorilor tradiționale etc.

Deziluzie fata de democrație și discreditarea valorilor și instituțiilor democratice. Popularitate tot mai mare a ideilor de restauratie (monarhie în Germania și socialism în Rusia). Egoismul elitelor conducătoare si marilor capitalisti. Amenințari permanente din partea extremelor: stânga – comuniștii și dreapta – naționaliștii.

Societatea si elita in ansamblu percep sistemul  democratic drept străin și forțat. Nucleul elitei rămâne fidel monarhiei (în Germania) sau epocii sovietice (Rusia) și considera institutiile si procedurile democratice drept o farsă lipsită de sens.

Ascensiunea dictatorilor:  Hitler și Putin

Dictatori au fost adusi la putere de capitalistii si politicienii importanti ai vremii. În Germania: Schacht, Krupp, Thyssen, Papen și așa mai departe. În Rusia: Berezovski, Abramovici, Ciubais, Voloșin.

Puterea a fost transmisa dictatorilor de catre lideri batrani sau bolnavi, la inițiativa anturajului. Hitler – Hindenburg, Putin – Elțîn. Interesant este rolul major jucat in transferul puterii de fiul lui Hindenburg şi fiica lui Elțîn.

Principalul motiv al sprijinirii dictatorilor germani si rus de catre capitalisti, respectiv oligarhi a fost dorința unui guvern puternic, capabil sa le protejeze capitalurile și privilegiile in fata indignarii in crestere a poporului, comuniștilor, haosului și instabilitatii. Speranțele celor bogati au fost justificate doar la inceput. Povestile (sfarsitu) lui Thyssen și Berezovski sunt asemănătoare.

Instaurarea regimului fascist

În Germania, regimul nazist a fost instaurat în mai puțin de un an după ce Hitler a venit la putere. În Rusia, acest proces a durat 15 ani și inca nu s-a finalizat. În acest proces un rol important il joaca personalitatea dictatorului și specificul cultural al țării. Putin, spre deosebire de Hitler, nu a venit din politica. Lipsa de popularitate și de competențe politice autentice nu i-a permis să concentreze rapid în mâinile sale puteri dictatoriale și sa mobilizeze societatea pentru proiectul sau, în esență, fascist. De fapt, şi lui Stalin i-au trebuit 15 ani pentru construcția regimului terorist de putere absolută.

Procesul de „fascizare” a tarii s-a accelerat brusc în 2014, când Putin s-a simțit suficient de puternic pentru a ocupa Crimeea, anexare care l-a transformat in adevaratul  „Fuhrer al națiunii”, capabil sa faca cu ea ce-i trece prin cap.

Regimul lui Hitler (pana in 1939) și regimul lui Putin

Prăbușirea Imperiului German și a dictaturii sovietice sunt percepute drept „cele mai mari catastrofe geopolitice” (Putin despre colapsul URSS). Scopul principal al politicii lor – revanșa pentru înfrângerea  predecesorilor  in „confruntarea cu inamicul” si restaurarea statutului de superputere în „frontierele istorice”.

Consecința revansei – o politică externă agresivă si anexari teritoriale. Dictatorii încearcă să-si justifice actiunile cu ajutorul ideii de unificare: toti germani într-un singur stat sau vorbitorii de limba rusă a „lumii ruse” sub patronajul Rusiei. Primele victime – vecinii care au făcut parte din imperiul distrus: Austria și Cehoslovacia în Germania nazistă, Georgia și Ucraina în Rusia lui Putin. Caracteristic este ca astăzi, ca si în zilele „Acordului de la München”, țările democratice europene practica o politică de conciliere.

În economiile ambelor țări este stabilit un sistem de capitalism de stat-monopolist. Birocrația de stat realizeaza un control strict asupra afacerilor. Autoritățile îşi dicteaza voința prin intermediul „Consiliul General al economiei germane” sau reuniunilor periodice ale oligarhilor la Putin. Marii afaceristi și elita politică fac corp comun.

În ambele țări este stabilita dominația autoritară a „liderului național.” Separarea puterilor, alegerile și  sistemul multipartit sunt distruse efectiv (la Hitler oficial, sub Putin – de facto). În raport cu opozitia este promovata politica de intimidare și teroare (sub Putin până la un punct). O influență enormă în societate o au serviciile speciale.

Mass-media face propagandă de stat, promoveaza idei șovine,i ideologia xenofobă şi militarismul. Sunt defăimati cetățenii cu puncte de vedere opuse, poporul este instigat la ură împotriva țărilor „ostile”. Este promovat mitul unei conspirații străine, creând o atmosferă de „cetate asediată”, cei care nu sunt de acord cu politica autorităților sunt declarati agenți ai inamicului, parte a lor sunt „coloana a cincea”.

Asemănarile dintre Rusia lui Putin si Germania nazistă sunt evidente. Cu toate acestea exista si diferențe. Principala este faptul că Rusia inca nu a finalizat procesul de stabilire a controlului total asupra societății. Teroarea împotriva opoziției are caracter punctual. La fel si discriminarea pe motive etnice (doar in cazul tatarilor din Crimeea), există ramasite ale mass-media independenta și organizații ale societății civile, libertate relativ mare de creatie și schimb de opinii. De asemenea, este important ca Putin și anturajul său, spre deosebire de naziști, nu este reprezantat de naționaliștii etnici, ci de șovini și xenofobi. Regimul lui Putin aduce mai mult cu formele mai moderate ale fascismului: franchismul târziu spaniol, austrofascismul clerical, hortismul în Ungaria sau fascismul timpuriu din Italia.

Trebuie să spun că toate ramasitele de libertăți din Rusia sunt pe cale de a fi reduse. S-a întâmplat si în timpul formării altor regimuri fasciste din diferite țări. Numai în Germania nazistă libertatile au fost eliminate rapid si aproape simultan.

Există vreo cale de ieșire? Revoluția de palat este ceva iluzoriu. Elita conducătoare este unita in trup si cuget cu liderul. Aceasta este formata în principal din fosta  nomenclatura sovietică. Ea nu are nevoie de democrație, drepturile omului și „alte prostii liberale”. Scopul principal al procesului de restructurare și reformă „anti-comunista” de dupa Elțîn a fost tranziția controlata a averii URSS catre fosta birocrație sovietică. Desigur, a fost o alegere inconștienta, adoptată la nivelul inconstientului colectiv al fostei nomenclaturi.

Pentru a „privatiza” proprietatea de stat, birocrația rusă și oligarhii asociati au fost nevoiti sa imite reformele democratice. Fără acestea nu ar fi putut să explice populației nevoia de privatizare, care a fost servita publicului la pachet cu democrația. Dar, de îndată ce privatizarea a fost realizată, democrația a devenit inutila și chiar periculoasa. Ea amenința schimbarea puterii și, prin urmare, o eventuala revizuire a redistribuirii proprietatii de stat jefuite. Clasa conducatoare si elitele de azi din Rusia sunt, în fapt, persoane cu mentalitate totalitară care au început să reînvie totalitarismul, dar nu sub forma socialismului sovietic, ci sub forma fascismului, care le asigura posesia resursele privatizate.

Există doar două versiuni ale evenimentelor urmatoare în Rusia: continuarea fascizarii, care va duce la instaurarea terorii in tara si a războiului cu lumea, sau colaps economic și prăbușirea regimului Putin

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (3 voturi, media: 4,67 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top