Igor EidmanÎn ciuda tuturor eforturilor depuse de autoritățile ruse, febra patriotică legata de Crimeea în mod clar începe să scadă. Cercetarile sociologice arata că numărul de persoane care susțin alipirea peninsulei la Rusia s-a redus semnificati, ajungand la mai puțin de jumătate din numarul total. Şi celebrarea bienalului anexarii, desi s-a facut cu mult patos, a fost un eveniment inchistat, fără entuziasmul nesăbuit de dinainte. De remarcat că majoritatea celor care au iesist in strada sa sarbatoreasca erau bugetarii cei mai amarati – angajați la regiile de utilități și studenții. Acestia au fost plătiti cu 500 de ruble fiecare pentru doua ore de entuziasm public, scrie intr-un editorial pentru DW, publicistul Igor Eydman.

Redam mai jos textul integral al articolului

„Dar cel mai important – declinul imediat de după festivitățile prilejuite de alipirea Crimeei. „Centrul Levada” a înregistrat o scadere a nivelului de încredere fata de Putin. O scadere semnificativa: 10 puncte procentuale față de luna martie a anului precedent. Aceasta este o dovada a oboselii și a  frustrarii oamenilor fata de cursul politic post-Crimeea.

Pentru Putin, anexarea Crimeei a fost in acelasi timp și punerea în aplicare a unei „misiuni istorice”, și un proeict PR personal, precum și o încercare de a începe o politică de revansa pentru înfrângerea în Războiul Rece. Dintre toate planurile sale a reușit doar PR-proiectul, dar si acela eficient doar pentru o perioadă scurtă de timp.

PR-proiectul lui Putin

O prietena mi-a explicat ura sa fata de Occident. În toată copilăria sovietică ea a crezut cu sinceritate că este teribil de norocoasa ca s-a nascut în cea mai fericita și cea mai mare țară, care îi invinge pe toti. Asa a crezut până cand, la inceputul anilor 90, intr-o dimineata, mama ei a trimis-o sa stea la o coada lunga pentru ajutoare umanitare americane. Din cauza acestor ajutoare, care i-au rapit toate iluziile patriotice, ea a inceput sa-i urasca pe americani.

Această poveste aparent paradoxala este destul de tipica in Rusia. Cei mai mulți ruși s-au confruntat în anii 90 cu un puternic stres social. Prăbușirea imperiului sovietic a afectat aprecierea de sine. Ei au incetat sa se perceapa ca parte a unei mari puteri. Au înțeles că trăiesc într-o tara saraca si bolnava. A fost o lovitură crudă pentru ego-ul lor. Societatea si-a format o asteptare si cerere de revansa, pentru a depăși complexul de om ratat si pentru a recupera imaginea si atitudinea unui câștigător.

Ocuparea Crimeei a fost calculata sa atinga aceste așteptări revansarde si a oferit rusilor iluzia mult-așteptatei „victorii”. Asa se explica succesul campaniei de propagandă si faptul ca ratingul lui Putin după anexarea Crimeei a crescut în mod radical.

„Vladimir Restauratorul”

Autoritățile au încercat să consolideze acest rezultat, transformand „triumful Crimeei” intr-o cvasi-religie civilă. Crimeea a fost declarata teritoriu sacru pentru ruși. Iar președintele a inceput sa pozeze in „mare suveran”, care a readus patriei cel mai important centru sacru al sau. Propagandistii de la Kremlin au creat chiar și o imagine a lui „Vladimir Restauratorul”, o imagine iconica care a fost pusa in aceeasi galerie cu Alexandr Nevski, Petru cel Mare si Ecaterina a II-a.

Crimeea e a nostraCu toate acestea, „religia crimeeana” nu a rezistat. Realizarea  dorinței rușilor de a trăi din nou într-o țară măreaţă a fost imposibila chiar si in pofida faptului ca anexarea peninsulei ucrainene a fost extrem de populara. Majoritatea rusilor cred că o mare putere trebuie în primul rând să asigure bunăstarea materială a cetățenilor săi. În realitate, dupa Crimeea, poporul a inceput rapid sa saraceasca. În anul 2015 numărul rușilor care trăiesc sub pragul sărăciei a crescut cu peste 3 milioane de oameni.

Dar chiar si pentru minoritatea patriotică, dispusa să accepte orice sacrificii materiale de dragul „măreției Rusiei”, capturarea Crimeea nu este suficienta. Ei așteapta noi victorii, alte confirmari a regasitului statut  imperial al țării.

Pedepasa pentru crimă

Dupa Crimeea, Kremlinul a incercat sa compenseze eșecurile economice cu noi triumfuri militare. Cu toate acestea, opoziția Occidentului și sărăcia propriilor resurse nu i-a oferit aceasta posibilitate. Aşa se explica schimbarea de 180 grade a politicii Kremlinului, de la activarea războiului, la armistițiu în Donbas și Siria.

Alipirea Crimeei a fost apogeul puterii regimului Putin. După aceea a început declinul. Jucandu-se de-a confruntarea cu marile puteri ale lumii, Kremlinul a luat teapa cu sancțiunile, a dat peste cheltuieli de razboi insuportabile și şi-a pierdut stabilitatea economică. Aceasta a fost prima pedeapsă pentru „crima Crimeei” – o încălcare flagrantă a dreptului internațional și a propriilor sale obligații.

Şi există toate motivele să credem că autoritățile ruse abia încep să plătească facturile pentru Crimeea”.

Autorul este sociolog, scriitor, autor al cartilor „Sociologia revoluției Internetului”, „Noua idee națională a lui Putin”.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (11 voturi, media: 4,64 din 5)
Încarc...

Related Posts

One Response to Igor Eydman: Există indicii că Rusia abia începe să plătească factura anexării Crimeei

  1. yehudy spune:

    draga ivan, iti mai aduci aminte de maretul, invincibilul si indestructibilul urss? 🙂
    draga ivan, daca imi explici de ce s-a dezintegrat urss-ul iti voi explica cum se va dezintegra rusia 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top