La adapostul anonimitatii şi în umbra ştirilor despre separatistii din Lugansk si Donetk, în Donbas se naste o noua forta militara si pseudo-formatiune statala. „Garda naţionala a Cazacilor”, condusa de atamanul Nicolai Kozitsyn, a preluat controlul asupra unei mari părți din aşa-zisa republica populara Lugansk unde se pare ca a fost pusă temelia unei republici cazacesti – Cazacia.

Banda din Novocherkassk (Rusia) a „cazacilor” condusi de Nikolai Kozitsyn a invadat teritoriul Ucrainei la începutul lunii mai, ocupand (de la separatisti) tiptil şi metodic, aproape toata partea de sud a regiunii Lugansk, potrivit portalului de informatii politice si militare InformSoprotivlenie.

Noua capitala a cazacilor lui Nikolai Kozitsin a fost fixata la Antracit. Locuitorii acestui oraș minier, carora pana de curand liderii separatisti din Lugansk le vorbeau despre „Primăvara rusă„, au fost surprinsi sa constate ca tot timpul au trăit în „Stanitza Antratzit” și, în consecință, sunt cazaci de pe Don din mosi-stramosi.

Încet-incet, cazacii au preluat controlul liniei strategice Sverdlovsk – Reovenky – Antracit – Krasnîi Luch, castigand pe seama traficului de voluntari, ajutoare umanitare si armament din Federația Rusă spre Donețk și Gorlovka prin punctul de control Doljanski.

În același timp,  Kozitsyn, pentru o lungă perioadă de timp, a reusit sa rămâna în umbra DNR (Donetk) și LNR (Lugansk). Cazacii sai ocupau orasele rebele chiar in spatele frontului tinut de separatistii din Lugansk și Donețk.

Kozitsin a devenit faimos în luna iulie. Atunci când militanții au doborât aeronava civila Boeing, el a declarat ca: „Nu avea (avionul – n.r.) ce sa zboare prin zona de razboi!”

Ulterior au început să iasă la suprafață detalii despre activitățile cazacilor din teritoriile ocupate: rapiri de oameni, „tribunalele poporului”, execuții sumare, furtul de cărbune și inabusirea dura a revoltelor populare.

Acest lucru a generat nemultumiri din partea liderilor rebeli de la Lugansk, care au „ridicat problema” la Moscova.

De atunci, Kremlinul de mai multe ori „a scuturat” conducerea DNR si LNR, retragandul chiar si pe infamul Igor Strelkov, in schimb „Atamanul” şi-a continuat expansiunea în Lugansk.

Şi desi conducere LNR sustine ca pe teritoriul regiunii Lugansk nu exista republici cazacesti, situatia din teritoriu arata pe dos. În ciuda patronajul semi-oficial de la Kremlin, separatiștii din Lugansk controlează doar centrul regional (orasul Lugansk), Krasnodon, Lutugino – și cu oarecare nesiguranta orasele Alchevs’k și Perevalsk, unde „capul rautatilor” este Alexei Mozgovoi. Restul teritoriului regiunii Lugansk, care nu este sub controlul autorităților ucrainene, cu excepția câtorva „insule” – este „Republica cazaceasca”, adica aproape 80% din LNR.

Cine este atamanul Nicolai Kozitsin

Kozitsin – fost gardian de penitenciar – de la sfârșitul anilor 80 a devenit unul dintre cei mai activi participanți la „renașterea” cazacilor de pe Don. La începutul anilor ’90 a luptat în Transnistria și Abhazia, iar în 1993 a fost ales al 4-lea Ataman al Armatei cazacilor de pe Don.

Ideologii mișcării cazacilor post-sovietici au început imediat să-și afirme identitatea lor națională: „Cazacii – sunt unul dintre popoarele slave, deosebit prin aspect fizic și spiritual. Cazacii se evidentiaza prin curaj, spirit de ajutor reciproc. Nu avem nicio îndoială: cazacii sunt o națiune„, – a declarat în 2002” moștenitorul lui Kozitsyn, Vladimir Vodolatsky la Congresul cazacilor de pe  Don organizat la Novocherkassk.

De fapt, Kozitsin a fost reprezentantul aripii radicale a mișcării cazacilor care a pledat pentru formarea Republicii cazacesti a Donului, care sa se intinda de la Volgograd (Rusia) pana la Lugansk și Donețk (Ucraina). El a devenit celebru prin faptul că, la inițiativa sa, în 1994 a fost semnat „Tratatul de prietenie și cooperare între Marea Armata a Cazacilor de pe Don cu Republica Cecenă Icikeria„, aflata in razboi cu Moscova. Acordul stipula ca Republica Cazacilor nu va permite trupelor ruse sa tranziteze teritoriul cazacimii spre Cecenia, în timpul primului război din Cecenia.

Tot in timpul primului razboi cecen a existat o „schisma” în mișcarea cazacilor. Moscova a făcut tot posibilul pentru a tine departe cazacimea de fapte „necugetate”, asa ca, în 1996, Kozitsin a fost demis, iar Armata Cazacilor a devenit o structura de stat.

Dar Nicolai Kozitsin nu a vrut să se pensioneze. El a devenit liderul informal al organizațiilor cazacesti anti-sistem. După venirea la putere a lui Vladimir Putin, Kozitsin s-a dat la fund în Novocherkassk. S-a facut observat abia dupa începutul războiului nedeclarat din Donbass.

Cazacii – de la Donetsk la Volgograd?

In biroul lui Kozitsyn sunt două portrete – al presedintelui Vladimir Putin și  ideologul-șef al „democrației gestionate” Vladislav Surkov, consilierul lui Putin.

Sprijinul oferit de Surkov, specialist in intrigi și în mișcări politice radicale, poate explica succesul lui Kozitsyn în crearea „republicii cazacilor„, fiind un proiect cocurent al celorlalte create de Kremlin – DNR, LNR, Novorossia.

Dar este posibil ca intrigile Kremlinului, la rândul său, sa joaca pe mâna  ideologilor cazacilor de pe Don in sensul „formarii unei noi natiuni”. Este un joc periculos început de Kremlin în Donbas, care risca sa scape de sub control, iar aventura lui Kozitsyn de construire a unei republică cazacesti în limita  regiunii cazacilor de pe Don din 1913, care a inclus o parte a regiunilor Volgograd, Donețk și Lugansk, sa devina un alt punct firebinte pe harta fostei URSS.

Istoria secolului XX este plină de exemple a unor proiecte politice create dupa „manual” care au scapata de sub control și au înmormântat nu numai pe cei care trageau sforile, dar si imperii întregi.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

atamanul Kozitsyncazacicazacii de pe Donrepublica cazacilor