„Când vine vorba despre perspectiva unui război în Europa, este posibil sa ne inselam doar pentru ca punem întrebările greșite,” – scrie Ilan Berman, vice-președintele Consiliului american pentru politici externe pe paginile National Interest.

Mulți experți occidentali încearcă să determine care vor fi urmatorii pasi ai lui Vladimir Putin în Ucraina si trebuie sa recunoastem ca nu se poate spune nimic precis despre asta, afirma Berman. Adevarul este că politica externă a Moscovei este destul de flexibila: guvernul rus ia decizii speculand în mare măsură slăbiciunea aparentă a Occidentului și neintelegerile din cadrul NATO. Dar nu se poate spune ca Rusia nu are o strategie coordonata. De aceea, liderii occidentali ar trebui să se concentreze nu la a face predictii privind urmatoarea miscare a Kremlinului, ci pur si simplu să-l împiedice să se manifeste agresiv.

SUA și Europa au început deja să acționeze în această direcție, introducand sancțiuni economice împotriva Rusiei, subliniază Ilan Berman. Sunt trei ținte evidente care reprezinta regimul lui Putin: întreprinderi de stat (cum ar fi companiile de energie „Gazprom” și „Rosneft”), persoane din anturajul lui Putin (inclusiv oligarhi influenti și brokeri politici precum Igor Secin și Genadi Timcenko), dar si oficiali (ex. vicepremierul Dmitri Rogozin). Astfel, Occidentul a început să crească treptat „plafonul costurilor” aventurii ucrainene a Rusiei. Deși, este posibil ca scăderea prețurilor la petrol sa fi provocat mai multe pagube economiei ruse, admite Berman.

Cu toate acestea, Kremlinul vede sancțiunile occidentale ca pe un fenomen temporar, motiv pentru care Vladimir Putin a refuzat să recunoasca situația actuală drept criză economică. Din acest motiv, Rusia pare a fi în pregătire pentru un război pe scară largă în Europa. Potrivit lui Andrei Illarionov, economist și fost consilier al președintelui rus, cheltuielile de apărare ale Rusiei au ajuns la același nivel ca și înainte de „invazia în Ucraina.”Acest lucru demonstrează intențiile lui Putin de a continua ofensiva în Ucraina, și, eventual, chiar dincolo de Ucraina”, subliniază Ilan Berman.

Potrivit lui, politicienii occidentali ar trebui să învețe de la piețele financiare. În lumea capitalului de risc, există un termen – „rata de ardere”, cu alte cuvinte, viteza cu care o companie isi consuma resursele financiare. Compania care are o rata de ardere mare este considerata instabila, fiind o investiție proasta.

Toate acestea se aplică în mod egal si Rusiei: toate indiciile arata că „rata de ardere” a acestei tari este deja destul de mare, spune Ilan Berman. Potrivit unor surse de autoritate, Rusia cheltuie lunar 105 milioane dolari pe armament și întreținerea trupelor din estul Ucrainei. La aceste cheltuieli se adauga povara financiară rezultată din anexarea de anul trecut a Crimeei, care se ridică la 4,5 miliarde de dolari pe an.

Pentru a crește „nivelul costului marginal” al Rusiei, Ilan Berman propune Occidentului sa nu mai piarda timpul cu înalții funcționari rusi, ci sa „gripeze” toate rotitele masinii de razboi a Kremlinului: furnizorii externi, fabricile autohtone și companiile asociate care produc arme. Cu cat mai multi bani va avea nevoie Rusia pentru producția unui tanc, submarin, a unui  bombardier cu rază lungă sau pentru a dota cu munitie un soldat, cu atat mai repede își va epuiza rezervele sale valutare. Iar când valuta se va termina, Moscova nu va mai putea finanta agresiunea. Pentru Occident, aceasta va fi o investitie buna, încheie Ilan Berman articol.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.