MalitkiProfesorul Igor Malicki din Kharkov s-a născut în 1925. În 1938, tatăl său a fost unul dintre comandantii Armatei Roșii represati de regimul stalinist. În timpul celui de-al Doilea război mondial, Igor Malicki a fost prizonier de razboi și a trecut prin patru lagăre de concentrare germane: Theresienstadt, Auschwitz, Mauthausen, Linz 3. Pe brațul lui este tatuat numarul 188005.

Desi are 90 de ani, profesorul continua sa predea la facultate. La sfârșitul lunii ianuarie, el a participat la ceremonia de aniversare a 70 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului. S-a întâlnit cu președintele Petro Poroșenko, fiind surprins de fotoreporteri purtand o panglică galbenalbastru (culorile nationale ucrainene) pe uniforma sa de detinut, fapt care a infuriat internetul de limba rusa.

Într-un interviu pentru Radio Liberty fostul prizonier îşi aminteste despre al Doilea Război Mondial si se gândeste cum ar putea fi prevenita o noua catastrofă.

Igor Fedorovici, ați trecut prin cel mai teribil razboi din istoria omenirii. Acum, chiar și experții optimisti spun există pericolul unui nou război la scară mondiala. Credeți aceste temeri sunt justificate sau nu ?

– Desigur. Este ușor sa începi un război, este dificil sa-l opresti. Cineva m-a intrebat când se va termina războiul din Ucraina, i-am spus, când cei doi președinți, rus și ucrainean, isi vor rezolva problemele cu capul. Văd președintele nostru este mai înclinat să caute pacea. Despre rus nu pot spune, să va spuna rușii.

Cu un an în urmă era greu de imaginat acest război va începe. Cine este de vina pentru ceea ce s-a întâmplat?

Istoricii ne vor spune cine a fost de vina. În mare parte este vina noastră. Politicienii nu ar trebui să înceapă puterea lor cu biciul. Și dacă începi cu biciul, atunci cineva răspunde cu bâta. Așa s-a și întâmplat, primul decret cel care anula limba rusă. Și iata acum ne luptam. Crimeea a fost luata. Desigur, acum rușii doresc rupă o alta bucata pentru o cale din Rusia spre Crimeea. Se ridica Donețkul, un lucru teribil...

Credeti ca puteam sa nu cedam Crimeea?

Desigur. Crimeea este înconjurata de mare, erau trupe acolo, este ca in Cetatea Brest. Fortăreața Brest a rezistat două luni împotriva diviziilor germane și nu au renunțat fără luptă. Desigur, nu vreau varsare de sânge. Dar cred ca ne-au speriat. Cred ca si noi trebuia sa-i speriem cumva. Vezi ce campanie este in Rusia acum: nu e ucrainean despre care sa nu spuna ca e banderovist. Tatăl meu a fost împușcat în 1938 (de comunisti), dar nu am mers sa lupt de partea germanilor pentru urăsc guvernul. Atunci si acum am patrie. Îmi place guvernul, nu-mi place guvernul, este Ucraina mea, pentru care am suferit, pentru care am luptat.

Știti ca atunci când ati ajuns la Auschwitz cu acea panglică galben- albastru, în Rusia unii oameni au luat-o ca pe ceva scandalos. S-au stârnit controverse din cauza asta?

Va arat in apartament la mine portrete. Cu bunicul meu a fost distins de două ori cu Crucea Sf. Gheorghe cu aceste panglici (simbolul actual al „lumii ruse”, purtat de separatisti- n.r.). Tatăl meu, comandant in Armata Roșie, avea panglica Sf. Gheorghe. Mama maior al serviciilor medicale are panglica la fel. Cel mai bun prieten al meu, maior, Erou al Uniunii Sovietice, de asemenea, are panglica Sf Gheorghe. Iar în dulap am doua steaguri ucrainene. Eu locuiesc în Ucraina, steagul rusesc eu nu-l arborez. Tatăl meu a luptat contra albilor în Armata Roșie. Albii aveau tricolor. Și Vlasov, trădător de patrie, a organizat Armata de Eliberare din Rusia (in timpul celui de-al Doilea razboi, subordonata comandamentului hitlerist – n.r.), de asemenea avea acelasi tricolor. Deci, ar trebui sa-i urăsc (pe rusi) pentru tricolor? Statul rus a adoptat acest steag, bine și frumos, sa fie mandri de alegere. Eu sunt mândru de steagul ucrainean în două culori. Să rețineți republica ucraineană din 1918 a avut, de asemenea, acest steag, doar ca culorile erau inversate. Cât timp există Ucraina, acesta este simbolul statului. Eu sunt cetățean al Ucrainei este si simbolul meu.

Urmarit posturile TV rusesti?

Uneori, când mă duc la Belgorod la fiica mea. Si ai nostri spun lucruri prostesti. Atata timp ca se va dezvolta o astfel de ură a ucrainenilor fata de moscali, si a moscalilor împotriva banderovistilor, vom avea razboaie. Este o politica inteligenta? Eu vorbesc 11 limbi, limbile mele materne sunt ucraineană și rusă. Eu vorbesc în limba rusă, merg la tara si vorbesc cu rudele în ucraineana. Gandesc in limba rusa si in limba ucraineana. Pot sa trec usor de la o limba la alta. Însa ucraineana este cea mai frumoasa limba, limba parintilor mei si a oamenilor din satul în care s-au născut părinții meiAndrusivka.

Televiziunile ruse spun că în Harkov exisa contradicții naționale puternice. Este adevarat?

Nu este adevărat. Am prieteni ruși. Și la academie, unde lucrez, e plin de rusi. Nimanui nu-i pasa, esti ucrainean sau rus. În fiecare an, pe 11 aprilie, ne adunam de Ziua Internațională a eliberării lagărelor de concentrare naziste, vin studenti din toate universitățile. Le spunem ce este fascismul, aratam filme… cu ce au facut naziștii din țara noastră și din Europa. Nu înțeleg cum o natiune atat de avansata putea veni cu asa ceva! Eu cu Papa cand m-am intalnit, el era încă cardinal în Germania, m-a întrebat ce credință am. I-am spus ca părinții mei si bunici de ambele părți au fost ortodocși, iar eu sunt un ateu convins. El a spus, de ce? I-am răspuns: am scos personal sugari din camera de gazare, cei care inca nu au murit. Ei le luau de picioare, le dadeau cu capul de beton și îi aruncau în aceiași gramada. Unde a fost Dumnezeu atunci când erau ucisi acesti îngerasi. Eu nu aveau creditna, natiune, erau oameni abia nascuti. Unde era Dumnezeu? El mi-a spus ca desigur, asa e, dar este imposibil fără Dumnezeu. I-am spus, Dumnezeu este în natura, care hraneste umanitate, in femei,  care continuă rasa umană. Eu aveam 18-19 ani cand am ajuns in lagar. Ca să putem lucra în continuare, ne dadeau 200 de grame de pâine pe zi și o supa. Încerca să rezisti. Oamenii stiau ca in regimul asta nu poti trai mult. De aceea, semiepuizati, jumatate morti, oamenii s-au aruncat peste sarma ghimpata, au tabarat pe mitraliere cu bete, pietre, au rupt gardul si au fugit în întampinarea Armatei Roșii. Puțini au supraviețuit. Din grupul nostru au supravietuit doar 11 oameni. Iată-mă, printre acesti 11 oameni. Langa Viena am întâlnit armata rusa si imediat m-am catarat pe un tanc, asa cu haine in dungi.

În bateria mea de artilerie erau 7 naționalități, niciunul nu a spus vreodata – moscal, katzap sau altfel. Viața mea a fost salvat de două ori de un evreu – Iosilevich. Un ofițer rus, Fedor Gromov, m-a salvat de 25 de lovituri de bici care m-ar fi lasat mort pe capră, el a luat vina asupra sa si a incasat cele 25 de lovituri. Iar cand am ramas fara dinti si trebuia sa mancam napi, un georgian mesteca pentru mine și apoi imi dadea sa mananc. De aceea nu-i înțeleg pe acești oameni care luptă unul împotriva celuilalt si urla „omora-i pe moscali”, sau „omoara-i pe banderovisti”. Sunt niste idioti si unii si altii. Trebuie să găsim oameni destepti sa ne conduca. Nu am incredere în Turchinov sau Iateniuk, il cred pe președinte, pentru că îl cunosc personal, i-am văzut fata… Este intr-o situație foarte grea, desigur.

Igor Fedorovici, in legatura cu Crimeea, sunteți foarte suparat pentru ce s-a întâmplat cu Crimeea?

Desigur, foarte trist. Crimeea a intrat în republica ucraineana. Hrușciov a facut-o cadou zic multi. De fapt, Crimeea a fost o piatra de moara legata de gâtul întregii Uniunii Sovietice. Fără apă, cu secetă, subvenții și altele asemenea. Nu pot spune era un om foarte inteligent (Hrușciov ), dar el a zis sa lase Ucraina sa se ingrijeasca de Crimeea. Au făcut imediat canalul NipruCrimeea, a ajuns apa. Crimeea a fost revigorata.

Când al Doilea Război Mondial s-a încheiat, toata lumea a hotarat ca s-a terminat cu razboiul. Frontierele care sunt, lasati-le asa, nu va atingeți! Mulți oameni din Rusia nu au acceptat noul guvern ucrainean. Dar, băieți, hai sa-i lasam decidă pentru sine la ei acasă, vor vota din nou, vor realege, și așa mai departe, dar nu va bagati, nu faceti asta. I-am spus că le dau exemplul Ceceniei. M-am opus separarii Ceceniei. Este parte din Rusia, acolo sa ramana. Fiecare politician se vrea un mic Napoleon, iar oamenii, în special tinerii, imbratiseaza foarte repede ideile naționaliste. Cand m-am intalnit cu președintele (la manfestarile aniversare de la Auschwitz) i-am spus: uită-te cât de mulți tineri, copii polonezi, germani, italieni merg pe jos în mulțimea din spatele meu. Unde sunt copiii ucraineni? Ei ar vedea munții de îmbrăcăminte pentru copii, par de femei 80 de tone, imaginați-vă cât de multe femei au fost ucise, cărucioare pentru copii ale celor care au fost ucisi acolo. Vezi cum a fost... …Daca ar vedea toatea astea, ar sti ce este fascismul și naționalismul, nu există națiuni rele, există oameni răi.

Dacă v-ați întâlni cu Putin la Auschwitz, ati fi vorbit la fel ca şi cu președintele Poroșenko?

Ii spuneam același lucru. Nici copiii ruși nu vin acolo. Daca ar veni copii ucrainei si cei rusi, nu s-ar bate, ar merge cuminti si ar privi. La fe si cu Crimeea. Sa spuna că a fost o greșeală și sa retragă trupele de acolo. Si nu trebuie nimeni convins, doar sa se dea ordinul.

Sunteti simpatizanti ai Maidanului?

Nu, nu sunt nici împotriva, nici pentru. Copiii mei îl sustin. Desigur, de o sută de ori eronat a fost fostul nostru președinte Ianukovici. El a devenit președinte in pofida ignoranței si incompetenței sale de om politic în fruntea statului? Acolo întrebarea era cum fure mai mult. Imi place de șeful sectorului de dreapta” (miscare nationalista) Yarosh. Vorbeste in limba rusa si are convingeri bune... Bărbații in general sunt niste prosti şi probabil vor rămâne întotdeauna niste prosti, inclusiv eu. Dar, din cauza noastra suferă femeile, soțiile, mamele, surorile si copiii.

Doi ţapi s-au intalnit pe un podet si niciunul nu a cedat locul până când amândoi au căzut în apă. Istoria basmului se repeta si acum.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (1 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

One Response to Interviu cu un prizonier ucrainean la Auschwitz: ”Să începi un război e uşor, mai greu este să-l opreşti”

  1. rsumy spune:

    Ruși nenorociți… Numai la Război le e gândul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top