În Rusia se vorbeste numai de bine despre Iran. Îl apara la ONU, la ”Putin tv” se menționeaza despre ”remarcabilii ayatollahi”, despre ”frumoase legături spirituale care unesc marele popor iranian cu  conducerea țării”, despre politica externă ”liberă și cinstita” a Iranului, asemanatoare cu cea a Rusiei și ”eforturile spionilor americani” de a declansa o ”revolutie portocalie” la Teheran etc.

În toate si totul transpare solidaritatea de regim dintre Rusia si Iran.

În 2016 a fost publicata arhiva corespondenței ayatollahului Khomeini cu câțiva președinți americani și CIA.

Fiind în exil langa Paris, de indata ce șahul iranian a inceput sa aiba probleme, Khomeini i-a scris lui Carter o scrisoare sinceră pro-americana. Înainte de asta, i-a scris si lui Kennedy. Scrisorile lui erau pline de prietenie și complet raționale. Promiteau deschiderea pietei iraniene pentru produsele americane, garanții pentru investiții, statutul de stat non-aliniat și politica de neamestec în afacerile vecinilor săi, anti-sovietism si lupta cu anti-semitismul.

Aceste scrisori au dus la o serie de întâlniri cu oficiali SUA, la care Khomeini și anturajul său au promis loialitate. Și i-a convins pe amerciani. Khomeini a avut trei cereri pentru americani: transportarea sa în Iran, presiuni asupra guvernului lui Bakhtiar în vederea demisionarii și presiuni asupra generalilor de armată pentru adoptarea unei poziții neutre în raport cu islamiștii. Și pentru aceasta – Khomeini a promis izolarea gruparilor marxiste și tranzit liniștit la Iranul postmonarhic. Țn doua cuvinte – moderație și reținere.

Calculul americanilor era urmatorul: Khomeini va fi absorbit de ceilalti mullahi din Qom. Slab, las, în ​​opinia lor el era ideal pentru rolul de „moderator“ între figurile militare ambițioase și ”democratii socialisti”. Dar viața a pus totul la locul sau. Khomeini i-a alungat în primul rand pe americani, apoi i-a distrus pe marxiști, dupa care a inceput sa exporte revoluția.

Despre Uniunea Sovietică, a carei mandra mostenitoare si continuitoare se declara Rusia, Khomeini spunea ca este micul satana, in aceeasi categorie cu SUA, care era marele satana. Situatia ideala pentru ayatollah era cea in care ”dracii” sunt inclestati in lupta intre ei, iar Iranul asteapta cuminte slabirea lor, pentru a aplica lovitura finala.

Rezumand. Pentru regimul ayatollahilor, ”civilizatia albilor”, atat SUA si Rusia – cu femeile lor, copiii, tradițiile, cultura, tot ce posedă – a fost, este și va rămâne un ”imperiu al raului”, o abominatie în fața lui Allah care trebuie nimicită.

Americanii pare ca s-au dumirit. Numai regimul din Rusia are memoria scurta.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (8 voturi, media: 4,50 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

4 Responses to Iranul și memoria scurtă a micului satana

  1. Vlad Gelu spune:

    Tampit articol ! Fara cap si fara coada ! In slujba cui esti ?

  2. bogdan spune:

    Betia trollilor pe FB !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top