SUA încearcă să distrugă ISIS, iar acest obiectiv o încurajeaza să extindă cooperarea cu Rusia în Siria. Dar este important să ne amintim cine este de fapt acest potențial aliat, și cine va fi în viitor, cu sau fără ISIS, scrie Vladimir Kara-Murza în articolul său „Tactica toxica a Rusiei“, publicat pe site-ul Forbes.

Redam in continuare textul autorului.

 

Semnele de avertizare sunt văzut de către toți. După atacul cu gaz sarin din luna aprilie, au existat speculații că Kremlinul știa dinainte despre acțiunile aliatului sau sirian. Comunitatea internațională și-a exprimat indignarea din cauza acoperirii politice pe care Moscova a acordat-o lui Bashar al-Assad. Cu toate acestea, nici autorităților ruse nu le este străina utilizarea substanțelor toxice împotria adversarilor săi – dar nu în modul dezordonat al lui Assad, ci direcționat în mod individual împotriva celora pe care îl consideră o amenințare la adresa intereselor sale.

Este un comportament standard inca din era sovietică. În 1978, Gheorghi Markov, un dramaturg bulgar emigrat, aflt pe pdul Waterloo din Londra, a fost injectat cu ricină prin intermediul unui ac ascuns intr-o umbrela (celebra umbrela bulgareasca). A murit patru zile mai târziu. KGB a livrat ricina serviciului de securitate din Bulgaria.

Nu a fost singurul caz în care un disident a fost ucis în Londra. În noiembrie 2006, fostul ofiter FSB, devenit proscris politic, Alexandr Litvinenko a fost otrăvit cu poloniu radioactiv-210, care i-a fost turnat în ceasca de ceai consumat la Hotel Mayfair. Ulterior anchetă publică britanică a constatat că „operațiunea FSB de asasinare a lui Litvinenko a fost, probabil, aprobata de presedintele Putin …“.

Ministrul afacerilor interne al Marii Britanii de atunci (actualul prim-ministru) Tereza May a caracterziat cazul drept o încălcare „scandaloasa și inacceptabila“ a dreptului internațional.

O noua ancheta privind moartea unui alt cetățean rus pe teritoriul britanic va începe luna viitoare. Aleksandr Perepelicinîi, fost bancher care a ajutat investigarea spălării banilor și a oferit dovezi împotriva persoanelor asociate cu moartea la Moscova a avocatului Serghei Magnitski, a murit în timp ce facea jogging în apropierea casei sale din Surrey, în noiembrie 2012. În cadrul ședinței preliminare de anul trecut s-a anuntat că s-au găsit în stomacul victimei urme de otrăvire cu gelsemium.

De fiecare data, autoritățile ruse au negat orice implicare în otrăviri. În Rusia, otrăvirea politică a devenit un lucru obișnuit. În iulie 2003, după o boală misterioasă de 16 de zile, a murit adjunctul redactorului șef al „Novaya Gazeta“ Iuri Șcekocihin. Membru activ al opoziției, el era specializat în investigarea corupției.

„Într-o săptămână toată pielea lui s-a cojit – își amintește colegul său Dmitri Muratov…s-a transformat dintr-un tanar in putere într-un bătrân ramolit fara par și cu doar o treime din greutatea initiala“.

Fișa medicala a lui Șcekocihin a fost secretizata; familiei sale i sa refuzat accesul la raportul autopsiei, iar cauza oficială a morții a fost declarata – sindromul Lyell.

În septembrie 2004, colega lui Șcekocihin din „Novaia Gazeta“, Anna Politkovskaya, a băut un pahar de ceai otrăvit în avionul care se îndrepta spre Beslan. Ea a supraviețuit atunci, dar a fost împușcata în casa scării blocului în care locuia la Moscova, doi ani mai târziu.

În aceeași săptămână din 20o4 când s-a încercat otrăvirea lui Politkovskaia, Roman Țepov, un fost consilier al lui Putin de la Sankt-Petersburg, a băut o ceașcă de ceai în biroul local al FSB. A căzut grav bolnav la pat și a murit câteva zile mai târziu. Autopsia a găsit material radioactiv în corpul său.

Uneori se fac si greșeli. De doua ori în ultimii doi ani – în mai 2015 și în luna februarie 2017 – am avut simptome de intoxicație severa, care au condus la insuficienta multipla, motiv pentru care am fost in coma indusa si conectat la aparate. Diagnosticul medicilor – „otravire cu substanta necunoscuta“. De ambele ori au evaluat șansele mele de supraviețuire la 5%, asa ca sunt foarte norocos că scriu acest articol.

Din nou, Rusia a negat orice implicare.

Dar scopul otrăvirii nu este întotdeauna crima. În 2004, în ajunul campaniei prezidențiale din Ucraina, candidatul opoziției, Viktor Iușcenko – principalul rival al omului Kremlinului – Viktor Ianukovici – a fost desfigurat ca rezultat al otrăvirii cu dioxină. El a fost supus luni in sir unui tratament; dar consecințele sunt vizibile și în ziua de azi.

Pana la urma nu contează – arunci otrava asupra unui sat întreg sau o introduci personalizat, pentru ca utilizarea deliberată a otrăvurilor împotriva oamenilor este o practică inacceptabilă, care nu ar trebui să fie ignorata nici în Siria, nici în Rusia. Nicaieri. Țările care pretind că drepturile omului și statul de drept reprezinta fundamentul sistemelor lor de guvernare și a acțiunilor lor în arena internațională, nu pot închide ochii la aceste practici. Mesajul trebuie să fie clar: este o linie roșie care nu trebuie să fie depășită.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (6 voturi, media: 4,33 din 5)
Încarc...

Related Posts

3 Responses to Kara-Murza: Tactica toxică a Kremlinului

  1. rsumy spune:

    Nu e sănătos să bei ceai rusesc…
    Cazul Litvinenko: cum naiba să stai „la un ceai” cu foști „colegi” din KGB???
    🙂

    • nada spune:

      Mai periculos este sa bei ceai negru marca Clinton ptr ca au murit 5 americani care au gustat din el. Se pare ca efectul otravitor al acestui ceai este mai grav daca ai procese cu firma Clinton

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top