Profesorul de istorie și scriitorul Karl Schlögel, un proeminent expert german in procese politice din Europa de Est a oferit un intreviu DW. Potrivit lui Karl Schlögel, președintele rus a profitat de noua conjunctura din lume, facand din nou posibil războiul în Europa.

Deutsche Welle: Profesor Schlögel, se trag destul de des paralele istorice între anexarea Crimeei și evenimentele ulterioare din estul Ucrainei, cu evolutiile din Europa în ajunul celui de al doilea război mondial?

Karl Schlögel: Fiecare situație istorică este unica. Și cred că situația din Ucraina se pretează unei analize independente. Nu mă tem să fac comparații cu anii treizeci ai secolului trecut: politica concilianta cu Germania nazistă, anschluss-ul Austriei, a regiunii sudete sau teritoriului Memel (Klaipėda). Și cred că o astfel de comparație este legitimă.

– Cu toate acestea, ce lecții pot fi învățate? Cum ar trebui să reacționam  la ceea ce se întâmplă acum?

– Lecția de învățat este foarte simpla. Conferința de la Munchen a fost o cedare in fata șantajistului Hitler. Munchen a deschis calea pentru agresiunile ulterioare. Dar nu avem nevoie de experiența Munchen pentru a respinge  agresiunile moderne. Statul care a fost atacat are dreptul la protecție si ajutorul altor țări. Deci, eu cred că europenii ar trebui să sprijine Ucraina. Nu poate fi tolerată – nici din punct de vedere juridic, nici pratic – anexarea Crimeei. Europenii ar trebui să cadă de acord asupra măsurilor de protecție reciproca.

– Nu credeti că acum situația este mai rea decât în 1938. Rasfatati de zeci de ani de pace și depasind conflictele interne, europenii au căzut într-un fel stupoare și pur și simplu nu știu cum să se opună politicii președintelui rus?

– Da, dar trebuie să înțelegem de ce Occidentul nu știe cum să reacționeze la provocările lui Putin. Unul dintre aspecte este faptul că în Europa Centrală, pentru o lungă perioadă de timp, nu a existat război gratie sistemului simetric de descurajare intre cele doua blocuri. Există un element de obisnuinta. Pacea lunga si eliminarea granitelor ne-au rasfatat cu adevarat. Europa este integrata astazi ca niciodată. Oricine care se mișcă în spațiul Schengen nu-si  poate imagina cum a fost înainte de război. Plus – neputința în fața politicii Rusiei. Europenii nu au fost pregătiti pentru un Putin care declara in fata comunitatii internaționale că nu exista nicio agresiune, ca de fapt oamenii si-au cumparat uniforme militare din magazine. În Europa, nu erau pregătiți pentru astfel de obrăznicie și minciuna.

– Dar de ce?

– Motivele asa-zisei complicitati sunt diverse. În Germania, de exemplu, exista inca un sentiment profund de vinovăție pentru crimele comise in Europa de Est și Uniunea Sovietică. În același timp, însă, germanii se simt vinovati in raport cu Rusia, dar nu si in raport cu Ucraina, deși aceasta tara a fost complet ocupata, iar orasele ei distruse de germani. Cei mai multi dintre muncitorii ucraineni au fost dusi la muncă forțată în Germania nazistă. Tot in Ucraina au fost principalele locuri de exterminare a evreilor de pe teritoriul sovietic – Babi Yar, Odesa, Harkov.

In plus, exista un oarecare sentimentalism. Chiar si la mine. Am lucrat toată viața în numele dezvoltarii relațiilor germano-ruse, germanii au încercat să explice că Rusia este o țară incredibil de interesanta și bogata…Dar trebuie sa privim realitatea in fata. Oamenii din Germania trebuie să înțeleagă că Putin nu are nimic de-a face cu Dostoievski, iar agresiunea împotriva Ucrainei – cu literatura lui Pușkin și Cehov.

– Tocmai ati citit o prelegere despre „frontiere nomade” în Europa în 1914 – 2014. Proiectul „Novorossia” are un fundament istoric?

– Da are povestea sa. A fost sfarsitul hatmanilor din Ucraina și a Hanatului Crimeii. Coasta de nord a Marii Negre, stepele de acolo au fost populate, orașe infiintate. La Harkov, Odesa și alte orașe din regiune pot fi urmărite planurile lui Potemkin și ale arhitecților din Petersburg: geometria orașelor desenata de ei se vede si astazi.

Dar dacă astazi am cauta sa folosim toate aceste urme istorice ale patrimoniului cultural pentru realizarea proiectului imperial, va fi sfârșitul Europei. Peste tot in Europa exista urmele cuiva: italiene – în Dalmația, franceze – în Algeria, britanice – în colonii, germane – peste tot în Europa de Est. Sa justifici politica actuală de agresiune cu o astfel de mostenire este o perversiune ideologică.

– Problema Crimeei. În istorie există exemple cand  teritoriul anexat în cele din urmă a fost recunoscut de facto – statele baltice anexate la Uniunea Sovietică, Tibetul de China. Poate si cu Crimeea se va întâmpla la fel?

– Nu cred. Memoria popoarelor este uneori foarte scurtă. Dar există cazuri în care amintirea persistentă a faptului ocupație și încălcarii suveranității au avut succes. Și apropo, americanii nu au recunoscut ocupația și integrarea statelor baltice în Uniunea Sovietică niciodata. Pe termen lung – odata cu prăbușirea Uniunii Sovietice și restaurarea suveranității statelor baltice – au avut dreptate.

Eu cred că revenirea la cooperare economică normală cu Rusia este greșita din punct de vedere al dreptului internațional, și ar fi o prostie sa vrei sa ai de-a face cu un asemenea partener. Este imposibil pe termen lung sa ai o relație de afaceri cu un partener care nu respecta regulile.

– Mulți oameni cred că trăim într-un alt „război rece”. Cum diferă de primul?

– Eu nu subscriu la teoria reluarii „războiului rece„. „Războiul rece” a fost un set unic de circumstanțe, în contextul adversitatii simetrice a Estului cu Vestul  Europei. Simetria descurajarii reciproce a fost o garanție a păcii în Europa. Acum situația este complet diferită. Există mulți jucători in lume și centre de influență – Asia de Est, America Latină, Africa, Europa. Lumea bipolara nu mai exista si nici descurajarea simetrica. Putin a inteles acest lucru, de aceea a actionat.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Karl SchlögelPutinRazboiul Rece