serghei IatcenkoSoldații ucraineni care se întorc de pe front aduc cu ei sechele şi traume psihologice complexe, care le fac dificilă reintegrarea in viata civila, scrie intr-un articol pe Mashable jurnalistul Christopher Miller.

El a vorbit cu mai mulți veterani care s-au întors acasa din Donbas. Soldații ucraineni au vazut lucruri teribile cu care acum trebuie sa  invete sa traisaca. În plus, ai se confruntă cu faptul că societatea nu este pregătită să accepte noi veterani de război.

„Vrei sa stii cum mă simt acum? Mă simt groaznic. Eu nu traiesc,  exist. Seamana cu delirul de febra foarte mare…”- spune veteranul în vârstă de 35 de ani din Kiev, Serghei Iatcenko Luptator în batalionul 25 de apărare teritorială Kievskaia Rusi,  Serghei spune ca intoarcerea acasă a fost foarte grea. „Societatea ucraineană nu este gata să ne primeasca pe noi, veteranii de război. Am văzut o mulțime de lucruri groaznice, dar întors acasa m-am confruntat cu lucruri chiar mai dure”, – a spus el.

Așa cum explica psihologul Valentina Neokova-Mohova, la fel ca Serghei sunt mulți alti veterani, care dupa ce se intorc acasă, se confruntă cu greutati în îndeplinirea celor mai simple sarcini casnice.

Potrivit ei, militarii ar trebuit să muncească din greu pentru a se reintegra în viața civilă. Dar mulți nu fac faţă, deoarece raman agatati într-o stare constantă de anxietate sau depresie, devin dependenti de droguri sau alcool.

„Coșmarurile din timpu somnului sunt cel mai rău lucru,” – spune soldatul care se recomanda Slavik. El se afla in prezent intr-un spital militar din Dnepropetrovsk. Povesteste că, odată, s-a trezit în mijlocul nopții fiind convins ca colegul lui de cameră este un militant separatist. „.. Eram gata să-l omor, noroc ca a ajuns asistenta la timp” – spune Slavik.

Volk

Veteranul Volk bea ca să uite războiul

Un alt veteran, poreclit „Volk” (Lupul) este acum tratat în spitalul din Artemovsk. Recunoaște că are nevoie de ajutor psihologic. Dar nu știe de unde. „Dă-mi o sticlă de vodcă, și ma fac bine” – spune Volk. Spune ca bea pentru a bloca amintirile de coșmar din timpul luptelor. „Toate acestea trăiesc încă în capul meu”.

„Câinii, maraind, mestecau mâinile și picioarele celor morti [în Debalţevo]. Cum naibii sa uiti asa ceva?” – spune Volk.

Cu toate acestea, Valentina Neikova-Mohova explica ca, în ciuda acestui comportament alarmant, multi soldați refuza de multe ori ajutorul psihologilor.

„Noi încercăm să le explicăm militarilor ce ar trebui sa faca după întoarcerea de pe front. Dar chiar și 1.000 de psihologi nu pot ajuta un soldat, dacă el nu vrea sa se ajute singur”, – a spus ea, remarcand ca spera că, în viitor, vor fi dezvoltate programe de spirjin pentru soldații întorsi la vatra.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top