Versiunea implicarii serviciilor secrete ruse în tentativa loviturii de stat din Muntengeru arata foarte convingător. Cel putin precedentele Crimeea si Donbas, care inainte de a se produce pareau neverosimile, sunt doua argumente solide care ne indreptatesc sa credem ca totul a fost pus la cale si coordonat de la Kremlin. Și probabil ca ar fi avut succes daca autoritățile sârbe nu ar fi intervenit la timp.

De ce Rusia este suspectul Nr.1?

Cine altcineva ar fi avut capacitatea logistica si un interes mai mare. Daca planul reusea, consecințele erau foarte grave: uciderea unui sef de stat, capturarea parlamentului, focuri de arme trase de o forta armata straina, deghizata în poliția din Muntenegru, toate acestea sunt parti ale unui plan de raboi hibrid pe care l-am vazut realizat de doua ori – în Crimeea si Donbas. Nimeni din Muntenegru nu si-ar fi asumat riscurile asociate unor astfel de acțiuni.
Și nici in Serbia. Trebuie avut in vedere ca Muntenegru nu este o tara din Africa Subsahariana uitată de Dumnezeu. Muntenegru este candidată la aderarea în UE și membra NATO. Răspunsul internațional împotriva Serbiei, de unde a pornit complotul, ar fi fost pe masura. Numai sanctiunile internationale mai lipseau Begradului…

Rusia însă are toate motivele. În primul rând – destabilizează o țara care este proaspat membru al NATO. În al doilea, se razbuna pe Djukanovic, care a ”tradat” Rusia si a intors Muntenegru pe un curs pro-occidental. De la Litvinenko, Magnitski si Nemțov încoace știm prea bine ce însemana razbunarea FSB si GRU.

Prin urmare, orice investigator vă va spune că Rusia avea motivele si oportunitatea unei operatiuni de rasturnare a puterii în Muntenegru. Riscurile erau justificate, mai ales ca au fost folositi radicali sârbi, ”carne de tun” dispensabila, pe care se poate oricand da vina, avand in vedere trecutul miscarii.

Putin deja scrășnește din dinti din cauza poverii sanctiunilor, de aceea nu a îndrăznit să acționeze în mod direct – așa cum a facut-o in Crimeea. Consecintele pentru el si Rusia ar fi fost prea dure. Așa că a apelat la outsourcing; a externalizat actiunea operativilor angajand extremisti sârbi. De ce extremisti? În primul rand, pentru ca Moscova are relatii stranse cu acestia. Ne amintim ca, la ultima sa vizita in Serbia, vicepremierul rus Dmitri Rogozin s-a intalnit cu liderul extremistilor sarbi Vojislav Seselj.

De fapt, paravanul radicalilor sarbi era ideal pentru desfasurarea operatiunii. Daca Moscova gasea ”intelegerea” autoritatilor sarbe, operatiunea reusea.

Problema Kremlinului a fost insa guvernul pro-occidental din Serbia. Desi prietena cu Rusia, țara se vrea in UE si nu va intreprinde actiuni care sa-i compromita statutul de candidat.

Asa ca, atunci cand serviciile sarbe au aflat, ”proiectul” a declansat in mod clar reactia de opozitie a autoritatilor de la Belgrad, care nu doreau sa fie târâte intr-un nou conflict balcanic cu Occidentul. Dacă ne amintim cronologia, Belgradul a fost primul care a anunțat pregătirea unei provocari armate în Muntenegru, i-a arestat pe initiatori si a expulzat din Serbia pe rușii implicati în pregătirea ”revoltelor”.

Mai este ceva. Mandria nationala. Rusii au actionat in Serbia peste capul autoritatilor nationale. Pregateau o lovitura de stat intr-o tara vecina Serbiei și cine garanteaza ca ”infrastructura terorista” înfiintata de servicile ruse in Serbia nu s-ar fi  intors in viitor chiar și împotriva Guvernului de la Belgrad.

De altfel, exista suspiciuni privind organizarea unui atentat la viata premierului pro-occidental al Serbiei. Vucic a fost forțat să stea ascuns o vreme cu familia sa, dupa ce pe traseul deplasarilor sale de zi cu zi a fost descoperita o ascunzatoare cu arme (taman in locul unde coloanele oficiale trebuie sa incetineasca până la 10 km/h).

Totusi, în pofida tuturor dezvaluirilor, Belgradul s-a purtat cu manusi. Moscova a scapat ieftin din scandalul pregătirii revoltei din Muntenegru. Nu se stie ce promisiuni a facut Nikolai Patrusev, secretarul Comitetului de Securitate al Rusiei, sosit de urgenta la Belgrad, dar cert este ca, ulterior, autoritatile sarbe au dat vina pe niște „naționaliști ruși” anonimi. Scandalul a fost musamalizat.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

atentat Muntenegrulovitura de stat MuntenegruMilo Djukanovic