Putin si caiula tarilorIaţeniuk este norocos – e un personaj cunoscut. Nu acelasi noroc l-au avut sute de alți eroi ai propagandei ruse, despre care se inventează povești de groaza, scufundate în abisul minciunilor rusești, scrie profesorul Oleg Panfilov, comentand ultimul „dosar penal” intentat de Procurorul General al Rusiei – Alexandr Bastrîkin – împotriva premierului ucrainean Arseni Iaţeniuk (acuzat de participare la razboiul din Cecenia de partea separatistilor).

Redam mai jos editorialul profesorului, postat pe Radio Liberty.

Neuitatul colonel FSB Şabalkin a fost în Cecenia un fel de „Bastrîkin”, inventatorul unor povesti incredibile. Potrivit lui, cladirile gemene WTC din New York au fost distruse de ceceni. Tot ei au scufundat submarinul nuclear „Kursk”. Despre intoxicațiile cu alcool, produs de ceceni pentru a-i slabi pe bravii soldați ruși, nimeni nu știe ce proportie au avut, nu știa nici Şabalkin, dar vorbea insistent despre asta.

Iaţeniuk poate fi norocos și din alt punct de vedere – numele sau poate denumi forma cea mai severa a schizofreniei propagandistice, boala incurabila, care afectează practic Rusia de mai multe secole, dar mai ales în ultimii 98 de ani. În limbajul comun, boala poate fi numită „minciună disperată.”

Dar dupa secole de minciuna a venit oboseala, ca rezultat aceasta a devenit mai putin sofisticata. În plus, ofiterii de informatii FSB uita ca frontierele informațiilor sunt larg deschise – pe seama acuzațiilor lui Bastrîkin râde nu doar Ucraina, dar întreaga lume.

oleg panfilovÎntr-o zi, istoricii vor începe să scrie adevatata istorie a Rusiei, iar primele zece volume ar trebui sa fie dedicate invenției propagandei ruse. Nu numai despre cea care a început să se dezvolte și să prospere pe vremea bolșevicilor, dar chiar mai devreme, când ţarii din trecut au încercat să creeze o imagine mai bună decât era în realitate.

Ce părere aveți, de exemplu, despre „Caciula lui Monomakh”? Mai este denumita „caciula ţarilor” pe motiv că a fost purtata de toţi ţarii ruşi ca simbol al suveranitatii. Acum caciula este pastrata în Muzeul Kremlinului. Ea a fost purtata de ţari începând cu Ivan Kalita I (1283-1340). În 1320, Ivan, poreclit turceşte Kalita, s-a dus la curtea Hoardei de Aur unde a obtinut insemnele domniei, dar şi aceasta coroana – mai degraba o caciula de aur. Există o versiune ca aceasta piesa a fost darul Hoardei catre un alt cneaz al Moscovei – Iuri Danilovici. Prin urmare, caciula, cantarind un kilogram de aur pur şi împodobită cu 43 de pietre prețioase, a devenit relicvă veche rusească.

Prima minciună a fost scrisă în secolul al 16-lea – în „Povestea prinților de Vladimir”, care spune că caciula tarilor a fost un dar al împăratului bizantin Constantin al IX Monomakh. În cele mai bune tradiții ale istoricilor vremii a fost inventata legenda conform careia împărații bizantini au gasit-o în timpul unei expeditii la Babilon, unde aceasta era printre comorile regelui Nabucodonosor (634-562 î. E.).caciula tarilor

Nu râdeţi, dar de ziua sa, cand a împlinit 50 de ani,  Putin a primit in dar o replica a caciulii lui Monomakh, realizata de un grup de bijutieri rusi. Replica a costat 50 de mii de dolari.

Intenționat sau nu, dar copia a continuat lanțul de minciuni asociate cu „caciula tarilor”: poate ca atunci Putin si-a imaginat ca este judecatorul suprem al destinelor umane?

În secolele 16-18 secole în Rusia au aparut „ierihoncile” – coifurile de metal cu varf ascutit. De atunci, toți prinții „ruși” erau portretizati cu aceste „ierihonci” aduse fie din Turcia, fie din Persia. Nici la Novgorod, nici la Moscova nu puteau fi confectionate aceste coifuri, bogat ornamentate și aproape toate cu inscripții în… limba arabă. De exemplu, coiful lui Alexandru Nevski avea o inscripție care cita un verset din Coran, „anunța-i pe credinciosii fideli de ajutorul lui Allah și victoria grabnica”.

Pe coiful țarului Alexei Mihailovici scrie: „Nu există Dumnezeu, în afara de Allah, și Muhammad este Trimisul lui Allah”.

Aleksandar Nevski

Aleksandar Nevski

În muzeul Kremlinului se afla si alte coifuri, probabil turcesti, cu citate coranice. Chiar şi coiful lui Ivan cel Groaznic are o inscripție în limba arabă „Allah, Muhammad”. Mai târziu, pe coif a fost scrisa titulatura acestuia şi in limba rusa. Probabil ca era rușinos pentru marele țar ortodox sa poarte un „coif pagan”.

Tradiția de confiscare a artefactelor antice este veche în Rusia. Pe atunci nici numele Rusia nu exista, dar rusii furau mereu si apoi spuneau ca le apartine de drept. Furtul a devenit politica oficială de stat în timpul domniei lui Petru cel Mare. Atunci pur si simplu au uitat ca hainele, perucile, incaltamintea dupa moda occidentala, toate au devenit peste noapte „rusesti”. Jachetele europene au devenit „rusesti”, cizmele – cizme „rusești, pantalonii – „rusesti”. Și aşa mai departe, navele, strungurile, șantierele navale, rochiile și perucile. Toate au devenit rusesti. În tot acest timp, continuau să mintă.

Marele clasic rus Ivan Turgheniev nu a ezitat sa scrie:” Rusul este cel mai mare şi tupeist mincinos din intreaga lume”. Dar cine ii mai citeste pe clasici?

Leonid Andreev, murit in exil, a scris un studiu pamflet privind „minciunile din Rusia”, eseul este scurt. Concluzia – „poporul rus nu știe să minta”. Acest lucru, desigur, nu înseamnă că nu minte, minte, dar minciuna este intotdeauna ridicola. În realitate, „minicuna este o arta fina – necesita inteligență, talent, caracter si rezistenta. A minti bine este la fel de greu cu a picta bine. Arta nu este accesibila oricui. Odata descoperita, minciuna atrage asupra ta rușinea. De aceea, a minti este periculos -…ca sa minti trebuie sa fii curajos, ca orice om care risca, fiind fata în fata cu un pericol. Minciuna trebuie să fie şi plauzibila – un fapt in sine în mare măsură inaccesibil pentru mințile slabe și lipsite de inventivitate”.

În primele zece volume a istoriei reale a Rusiei, dedicate propagandei, vor exista si cateva cuvinte despre minciuna nesimtita. Eu îi spun „sindromul Bastrîkin”, sau ar putea la fel de bine denumita „casus Şabalkin” sau „colicii lui Peskov.”

Un lucru nu este clar – cat timp rușii vor continua in stilul acesta. Leonid Andreev a și găsit explicația: „În orice caz, aceste tendințe sporadice de a minti, mai degrabă subliniază incapacitatea generală a poporului rus pentru minciuna sistematica. Da, poporul rus nu știe să minta, dar se pare că în aceeași măsură este lipsit şi de capacitatea de a spune adevărul”.

Acesta este, prin urmare, „sindromul Bastrîkin”,  descoperit de marea personalitate rusă contemporana Alexandr Ivanovici Bastrîkin.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (4 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

One Response to Oleg Panfilov: „Ruşii nu ştiu să mintă, dar insistă”

  1. yehudy spune:

    draga rusmy, nu mai am ce sa mai spun. articolul spune totul: cnejii rusii, purtand coifuri cu inscriptii arabe care il preaslaveau pe Allah au fost ca negrii din africa care isi vindeau triburile pentru margele din sticla:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top