Dacă vreodată se va face un proces al Imperiul Rus, principalii acuzatori, cu excepția istoricilor, ar trebui sa fie si etnologii, care vor povesti instanței cât de multe popoare au dispărut în timpul domniei ţarilor ruși și a liderilor bolșevici, scrie istoricul Oleg Panfilov, in TSN.ua.

Redam textul autorului.

13 popoare au dispărut de pe harta etnografică a Rusiei, alte câteva zeci sunt pe cale de dispariție. Imperiul avea nevoie de teritoriu  pentru a-şi consolida „stima de sine”, iar ţarii ruși de platitori de taxe – ascultatori şi pregatiti sa se integreze in noua mare „familie”.

Împotriva voinței lor, noii supusi au devenit „ruşi”, dar istoriografia oficiala rusa trece cu vedere pretul acestei transofrmari, nu mentioneaza razboiul de 150 de ani ruso-chukchi sau rezistența popoarelor din sudul Siberiei – Khakas, Tuva, Buryatia. Toate aceste popoare au decis prin forța armelor să-și apere dreptul la libertate, ca și cum erau conștiente ce îi așteaptă în viitor – vor fi declarati „rusi”, botezati cu forța si dezradacinati de bolșevici.

Cu radacine tăiate, fortati sa imbratiseze Ortodoxia, sau ateismul (mai tarziu), popoarele indigene din Siberia și Extremul Orient au reușit să salveze doar câteva elemente ale culturii lor, cum ar fi șamanismul, care acum este văzut ca ceva exotic. În schimb, popoarele disparute sau pe cale de dispariție au devenit exponate ale „muzeului crimelor” Imperiului Rus.

Încercati sa va imaginati că în urma cu 100-200 de ani pe teritoriul imperiului rus traiau națiuni și triburi precum – vesii, golyadi, kamasini, kerketi, melankhlensi, meria, meschera, motorii, muromii, polovtsi, ugri, chud zavolochski, evreimeisi. La fel ca popoarele mai mari, au fost subjugate si au devenit „rusi”.

Cnezatul Moscovei, în secolul al 17-lea, avea o populatie de numai 4 milioane de locuitori. In doar 200 de ani acest stat pitic s-a transformat într-un imperiu cu o populație de peste 100 de milioane de oameni.

De dragul obiectivitatii ar trebui distinsa politica Imperiului Rus de ce a bolșevicilor, deși e greu de spus care a fost mai monstruoasa. Imperiul captura teritorii si crestina cu forta popoarele, autoritățile sovietice au dus munca mai departe, transformându-le în „oameni sovietici” – fără credință, fără istorie, fără limbă și fără cultură.

Cel mai grav lucru este sa observi dispariția popoarelor acum, pe teritoriul Rusiei moderne; văzând alcoolismul în floare în satele populatiei shor, în partea de sud a regiunii Kemerovo, a popoarelor khanty, mansi și printre eschimosi, care s-au mutat în orașe și au uitat tradițiile. Aproape nimeni nu mai știe despre musher, kamchadali, ca pe pamanturile khanty și mansi se produce 60 la suta din petrolul din Rusia, iar oamenii locului au devenit paria în propria țară.

Etnicii khanty constituie doar 1,2 la sută din populația regiunii Autonome Khanty-Mansi. Poporul mansi este chiar mai puțin numeros, doar 0,7 la sută. Potrivit statisticilor, pana si ucrainenii sunt mai numerosi in zona, in timp ce rusii constituie majoritatea covârșitoare – aproape 70 la suta din populatie. În școlile locale învața în limba maternă  aproximativ două mii de copii mansi și ceva peste trei mii de copii khanty.

Create în epoca sovietică, ținuturile de dincolo de Urali – republici sau regiune autonome – doar cu numele mai conțin referințe ale popoarelor indigene. De fapt, popoarele indigene sunt acolo în minoritate. În Chukotka, chukchi reprezintă doar aproximativ 25 la suta din populatie. Pe cale de dispariție sunt alte popoare indigene – eschimosii, evenii și chuvansii. Situatia actuala este rezultatul nu numai a asimilarii in anii bolșevismului, dar, de asemenea, a razboiului lung, de aproximativ 150 de ani, intre rusi si chukchi (intre 1641 si 1776).
Dupa războiul ruso-chukchi, au existat si alte rebeliuni, până la sfârșitul secolului al 19-lea. Militarii s-au lăudat că au ucis mai mult de 10 mii de chukchi, insa majoritatea populatiei supraviețuitoarea a fost grav inputinata din cauza distrugerii, de catre armata tarista, a surselorde existenta- turmele de reni.

Odata cu rusii si prin filiera chuvana, au juns in regiune si bolile infecțioase, cum ar fi sifilisul, care in limba locala se numeste „boala chuvan” sau „boala rusă”. Odata cu rusii a venit și alcoolismul, flagel care a decimat populatia supravietuita. Popoarele din Extremul Orient si Siberia nu au enzima alcool dehidrogenaza, care descompune alcoolul, ceea ce a facut ca „apa de foc” sa ucida incet populatia indigena. Tocmai din acest motiv, în Australia, SUA și Canada, există restricții privind vânzarea de alcool în zonele dens locuite de populațiile indigene. În Rusia nimeni nu s-a gandit la asta.

Apoi, popoare precum musheri, koryaki, vogulii, mansi, nganasani, menetsi, nivkhi, selkupii, chumi, tofalari, itelmeni, dolgani, udeghei, nenetsii și inuitii – se cifreaza de la câteva sute la câteva mii de persoane. Cei mai numerosi sun mansi, ceva mai mult de 30 de mii de oameni. Petrolul din pamanturile lor i-a facut miliardari pe multi oameni in Rusia, dar niciunul nu este mansi.

Pe cale de dispariție mai sunt si alte natiuni, din alte părți ale Rusiei – vodi în regiunea Leningrad, archii în Daghestan. Este greu de imaginat ce se va întâmpla cu aceste popoare după 30 sau 50 de ani – cel mai probabil vor dispărea, iar amintirea lor va ramane doar in dictionarele etnografice.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Oleg PanfilovOrientul Extrempopoare indigeneSiberia