LavrovSerghei Lavrov, in anii serviti in calitate de ministru de externe, s-a eschivat de multe ori. În limbajul comun, a mintit, desi el crede că face diplomatie, scrie prof. Oleg Panfilov, intr-un editorial pe krymr.com.

Redam partial textul autorului.

În al patrulea an al carierei sale (2008), Lavrov a trebuit să facă o noua „eschiva”, explicând ce facea Armata a 58-a rusa pe teritoriul Georgiei suverane. După război, Kremlinul a decis să consolideze ocupația din 1993 a Abhaziei și Osetiei de Sud (regiunea Ţhinvali) şi pe 26 august 2008 a recunoscut independența lor.

Cea mai dificilă și extrem de mincinoasa a fost munca lui Lavrov, care a trebuit sa convinga alte tari sa recunoasca independenta celor doua state marionete: a reușit să pacaleasca doar pe cei cu cea mai mare nevoie de bani – Nicaragua, Venezuela și Nauru. Este greu de crezut, dar în acest caz Lavrov a acționat în calitate de complice în vânzarea unui bun furat.

De ceva timp Lavrov a intrat intr-o pasa proasta, care a început pe 18 martie 2014, cand ministrul francez de externe, Laurent Fabius a declarat că Rusia este suspendata din G8. Apoi, în aprilie 2015, APCE a lipsit delegația rusă de dreptul de a vota la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). În ianuarie 2016 sanctiunea respectiva a fost prelungita. Motivul a fost acelasi  – ocupația și anexarea Crimeei. Situația este aproape similara cu vechea poveste din 1939, cand URSS a fost expulzata din Liga Națiunilor dupa ce a atacat Finlanda.

Aparent, intre Lavrov și Putin exista o oarecare înrudire mentală, ministrul intrand de multe ori în situații în care îsi demonstra incompetența crasa.

În iunie anul trecut, Curtea Constituțională a Rusiei a făcut un pas fără precedent – a recunoscut supremația legilor rusești asupra dreptului internațional. Șase luni mai târziu, Duma de Stat a adoptat o lege care da Curtii Constituționale Federalea dreptul de a respinge deciziile judecătorești internaționale, în cazul în care acestea „încalcă Constituția rusă”.

Amintim ca, în 2013, Lavrov a declarat că statul de drept internațional, în practică, înseamnă că „în ierarhia normelor juridice care formează sistemul legal rusesc, tratatul internațional este mai presus fata de legea federala”.oleg panfilov

Acum Lavrov tace.

Rusia a devenit în mod voluntar un stat ilegal, iar în această săptămână, Curtea Constitutionala rusa a primit spre judecare prima cerere de respingere a unei decizii CEDO.

Şi în acest an, Serghei Lavrov a apărut în mai multe situatii neplăcute. Prima a avut loc în legătură cu Ucraina. Pe 28 ianuarie, la o conferință de presă, răspunzând la întrebarea jurnalistului ucrainean, el a spus: „Dacă va referiti la Memorandumul din Budapesta, nu l-am incalcat. Memorandumul prevede o singură obligație – să nu se folosească arme nucleare împotriva Ucrainei”.

Lavrov este obișnuit cu faptul că jurnaliștii ruși preiau fara sa crâcnească toate prostiile pe care le debiteaza. Ucrainenii nu. Seful Departamentului de Politici și Comunicații al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, Alexei Makeiev a publicat o copie a Memorandumului în care erau inscrise TOATE angajamentele Rusiei, inclusiv inviolabilitatea frontierei ucrainene.

A doua poveste – „violul” de la Berlin al fetei în vârstă de 13 de ani. Istoria „a fost supta din deget” de corespondentul rus al „Pervîi Kanal” si a fost imediat respinsa de poliția și procuratura din Berlin. Mai mult decât atât, impotriva reporterului rus Ivan Blagoi a fost deschis un dosar penal. În ciuda numeroaselor declarații care respingeau ideea „violului”, Lavrov a preferat sa-l creada pe  propagandist, neavand incredere in poliția berlineză.

Apoi negarea incapatanata că nu există victime civile in urma loviturilor aeriene rusești în Siria, că nu este multumit de componenta negociatorilor din partea opoziției siriene, că acuzatiile Londrei sunt nefondate, ca SUA sunt responsabile pentru acțiunile avioanelor tucesti și altele. Ai impresia că Lavrov trăiește într-un butoi imens numit „Rusia” și ca tot ce spune îi ofera un ecou plăcut – se aude doar pe sine.

Minciuna a devenit de mult timp ideologie, politică și propagandă în Rusia, la fel cum inainte era utilizata în Uniunea Sovietică. Au mințit despre totul  – în sloganurile despre „fericirea generală”, despre „faptele eroice” în al doilea război mondial, despre „politica de pace”, despre mitica „lumea rusă”.

Serghei Lavrov este o persoana publica, de aceea el minte în mod constant. Din anumite motive, el spune ca asta este diplomație. Mai este ceva. Diplomaților le este caracteristic limbajul diplomatic, nu injuraturile pe care ministrul Lavrov le foloseste în discursurile publice. În septembrie 2008, într-o convorbire telefonică cu omologul său britanic, David Miliband, el i-a spus englezului: «Who are you to f..k lecture me?».

Pe 11 august 2015, în timpul unui dialog cu jurnaliștii, Lavrov a spus clar – „kretinî bleadi”.

De fapt, Lavrov și Putin au o pasiune comuna pentru injuraturi si jargonul de penitenciar. Asa președinte, asa ministru.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (8 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top