Patimile creării ideologiei de stat

11:49 am, 6 ianuarie 2020 • de 1 Comentariu

Zilele trecute, Putin i-a plictisit pe liderii statelor CSI cu povesti despre cel de-al Doilea Razboi Mondial. In discurs, presedintele rus a povestit despre cum, in 1939, ”agresorul polonez” a fost pus la punct de doua state ”iubitoare de pace” – Germania lui Hitler si URSS-ul lui Stalin. Dar a amintit si despre antisemitismul interbelic polonez (in sensul ca polonezii sunt singuri vinovati pentru ce li s-a intamplat), cu nimic mai special comparativ cu curentele politice populare in anii 30 in toata Europa Centrala si de Est. Totul – o reactie disperata de a mentine erect stalpul ideologic al regimului sau, bazat pe ideea victoriei URSS in cel de-al Doilea Razboi Mondial – victorie relatata sub forma unei epopei postsovietice despre lupta dintre bine si rau.

Este deja un fapt istoric incontestabil ca al Doilea Război Mondial a fost dezlănțuit de Germania nazistă și URSS stalinistă în septembrie 1939, când cele două state, potrivit unui protocol semnat anterior, au atacat și împărțit Polonia. Participarea ulterioară a URSS la cel de-al Doilea Război Mondial a continuat cu un atac asupra Finlandei și anexarea unei părți a teritoriului acestei tari. Germania, la rândul său, a invadat Danemarca și Norvegia. Apoi armata germană a capturat Belgia, Olanda și Franța, iar URSS – a trimis trupe în Letonia, Lituania și Estonia, unde sub țevile armelor sovietice a organizat „alegeri libere”, urmate de alipirea acestor teritorii. În zilele în care Hitler finaliza ocupația Franței, Stalin a trimis trupe în România, de la care a rupt Basarabia și Bucovina de Nord.

Și daca regimul actual de la Moscova incearca sa albeasca aceste pagini negre ale propriei istorii, prezentand anexarea teritoriilor poloneze din septembrie 39 drept un episod privat al relațiilor bilaterale dintre URSS și Polonia, după atacul din 30 noiembrie asupra Finlandei, comunitatea internațională nu a mai avut niciun dubiu asupra caracterului agresiv al URSS. Un agresor fara scrupule, cu nimic mai prejos de Germania hitlerista. De altfel, pentru invazia Finlandei, Uniunea Sovietică a fost expulzată din Liga Națiunilor.

Recent, acest semn de egalitate intre URSS-ul lui Stalin si Germania lui Hitler a fost repus de o rezolutie a Parlamentului European.
Documentul aminteste că pactul de neagresiune din 1939 dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică „a pavat calea spre izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial”.

Fara legatura cu tema ocupatiei Poloniei, Putin și-a amintit în context de ambasadorul polonez în Germania, Josef Lipsky, care a scris într-o scrisoare privata că dacă toți evreii ar fi deportati în Africa, atunci în Polonia se va ridica un monument lui Hitler. Desigur, nimeni nu avea de gand sa-i ridice lui Hitler monumente, totul fiind o figură de stil.
Afirmatia diplomatului polonez se inscrie insa in agenda ”chestiunii evreiesti” dezbatuta atat de partidele politice din Europa, cat si de comunitatile evreiesti din Europa de la acea vreme. Spre exemplu, al Șaselea Congres sionist din 1903 a susținut planul propus de Theodor Herzel pentru crearea unui stat evreiesc în Africa, pe teritoriul Ugandei, sarcina care părea a fi mult mai ușoară decât înfiintarea statului in ​​Israel. Decizia a fost anulată la următorul congres din 1905, sub pretextul formal că teritoriile nu erau potrivite pentru trai. De fapt, sponsorii mișcării s-au opus categoric acestei idei din motive religioase – erau interesati de Israel, nu de Africa. Cu toate acestea, ideea a reapărut periodic.
Trebuie amintit ca ipotetica deportare a evreilor în Africa ar fi fost cu siguranță o ilegalitate, insa mai puțin rea decât ceea ce s-a întâmplat in lagarele infiintate de nazisti in Europa ocupata.
De fapt, antisemitismul era si o caracteristica a personalitatii lui Stalin – aliatul lui Hitler. Atunci cand cei doi au ocupat împreună Polonia în 1939, URSS a închis granița pentru evreii care încearcau să fuga de nazisti. Deși a fost încheiat un acord cu privire la un schimb de populație (ucrainenii și belarusii de pe teritoriul ocupat de Germania se puteau muta în teritoriul ocupat de sovietici, iar germanii – în cel ocupat de germani), Stalin a refuzat propunerea lui Hitler privind relocarea evreilor polonezi în URSS. In acest fel, Stalin a devenit complice al genocidului evreilor polonezi.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (1 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

One Response to Patimile creării ideologiei de stat

  1. bogdan i spune:

    Hitler si Stalin au fost cei mai mari criminali ai secolului 20 ! Si daca este sa inclin spre unul -Stalin a fost mai mare…

Lasă un răspuns la bogdan i Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top