Participarea Rusiei la conflictul sirian este prea usor de explicat doar prin dorința Kremlinului de a pune „bețe în roate” administratiei SUA. Decizia de a trimite trupe în Orientul Mijlociu i-a fost dictata lui Putin de o întreagă serie de motive, de la „îndatoriri istorice”, până la intenția de a păstra influența în Orientul Mijlociu, considera expertul Vladimir Sazonov, de la Universitatea din Tartu (Estonia).

Actuala prietenie ruso-siriana este un ecou al epocii sovietice și se bazează pe vechiul „acord de căsătorie“ între Damasc și Kremlin.

Atunci când prietenul URSS, „faraonul“ Egiptului, Nasser, a murit subit în 1970, iar la putere a vent un nou „faraon“ – Anwar Sadat (1970-1981), Cairo a încetat să mai fie prinicipalul prieten al URSS în Orientul Mijlociu.

Sadat a jucat la doua capete, flirtand atât cu Moscova, cât și cu Washingtonul, dar in final apropiindu-se tot mai mult de SUA.

Dezamăgit total de Cairo, Kremlinul a făcut o ofertă „de prietenie” Damascului, care a raspuns favorabil.

De la Hrușciov la Putin
Cooperarea sovieto-siriană în domeniul militar a început cel puțin încă din anii cincizeci ai secolului trecut, pe vremea lui Nikita Hrușciov.

Războiul rece era în plină desfășurare, iar URSS a încercat să-și consolideze pozițiile peste tot, inclusiv în Orientul Mijlociu. Hrușciov a văzut în Damasc un prieten cu care era important să dezvolte relații. Ca rezultat, între 1955 și 1957, Damasc și Moscova au încheiat mai multe contracte privind furnizarea de arme către Siria în valoare de aproximativ 70 de milioane de dolari.

În 1960, Siria era principalul inamic al Israelului. Sprijinit de SUA și Occident, Israelul a crescut și a învins coaliția țărilor arabe în mai multe războaie (războiul din 1948, criza Suezului din 1956-1957, Războiul de șase zile din 1967).

În Războiul de Șase Zile, Israelul a luptat împotriva Siriei, Egiptului, Iordaniei, Irakului și Algeriei și a obținut succes considerabil, învingând dușmanii și capturand Peninsula Sinai, Fâșia Gaza, Ierusalimul de Est, Cisiordania și Înatimile Golan (din Siria).
Acest lucru a împins Siria si mai mult în brațele Moscovei, mai ales dupa ce la putere in Siria au ajuns socialiștii din Partidul Baas.

Cooperarea militară a înflorit rapid dupa ce regimul lui Assad Senior a preluat țara (între 1971-2000), astfel ca, în 1971, apare prima baza a Marinei sovietice în orașul sirian Tartus.
Moscova incepe sa vanda Damascului arme AK,  tancuri, rachete și alte lucruri care ajuta Siria să-si întărească armata. În plus, în Siria a fost desfășurata o retea de agenți KGB.
Noua „mireasa“ a Kremlinului a fost mai ascultatoare comparativ cu cea egipteana și prietenia Siriei cu Uniunea Sovietică se dezvolta în continuare.

Pentru URSS, Marea Mediterană a jucat în acea epocă un rol-cheie în relația militar-strategică.

Dislocarea celei de-a 5-a escadre a URSS a început să reprezinte o amenințare pentru Flota 6 a Marinei Statelor Unite ale Americii.
Astfel, nu fără participarea Siriei, la începutul anilor 1970, URSS a reușit să acopere flancul sudic al NATO (in principal Turcia) și sa creeze un fel de avantpost strategic în Siria, permițând navelor de război sovietice sa aiba acces la coasta Africii și în  Oceanul Indian (prin strâmtoarea Suez).

Dar, în anii 1980, sistemul sovietic a început să funcționeze tot mai defectuos, culminand cu prăbușirea sa completă în 1991.

Începutul anilor 1990 a adus un impas in relatia Rusiei cu Siria, care s-a încheiat atunci când Vladimir Putin a venit la putere și a început să reînvie ambițiile imperiale ale Kremlinului.

În 2005, Moscova sterge o datorie imensă a Siriei – 10 miliarde de dolari – cu condiția ca Damascul să înceapă să cumpere arme rusesti. Contactele frecvente între Damasc și Kremlin si cooperarea politică, culturală și economică a revenit la nivelul din epoca lui Brejnev sau Andropov.
Atunci când în Siria au izbucnit revoltele populare în 2011, degenerate într-un război civil, Kremlinul a devenit profund îngrijorat pentru viitorul aliatului sau Bashar al-Assad, dar mai ales viitorul intereselor sale în Siria.
În 2013, Putin a restabilit prezența militară a Rusiei în Marea Mediterană, creând în aceste scopuri o nou escadra a Marinei Ruse.

Argumentele siriene

Putin are nevoie de Siria din mai multe motive.
În primul rând, atunci când în 2015 poziția regimului Assad a devenit foarte precară, Rusia in cele din urmă decide sa trimita trupe în spirjinul aliatului sau, declarand ca trimite armata pentru a lupta cu ISIS și alte organizații teroriste.

Putin si-a fixat ca obiectiv sa mentina cu orice cost regimul lui Assad și sa consolideze poziția sa șubredă în detrimentul adversarilor săi.

În al doilea rând, Moscova dorește să mențină prezența militară în regiune, astfel încât, la fel ca în perioada sovietică, sa reprezinte o amenințare la adresa flancului sidic al NATO. În primul rând, este vorba de Turcia, care este un vechi rival în lupta pentru hegemonie în Caucaz, regiunea Mării Negre, Siria, Irak etc.

Căderea regimului Assad ar însemna pierderea de catre Kremlin nu doar a celei mai recente „baze militară“ în Marea Mediterană, dar și limitarea posibilitatilor escadrei mediteranene a Rusiei, precum și a întregii Flote a Marii Negre.

Mai mult, aceasta ar fi însemnat o înfrângere strategică, deoarece Rusia nu ar mai  putea influența „evenimentele” din Orientul Mijlociu. Ca efect, Rusia ar fi trebuit să-și retragă toate trupele din Siria, iar Siria în sine probabil ca ar fi oprit achizitiile în masă de arme rusești.

În al treilea rând, invadand Siria, Kremlinul a căutat să arate lumii ca si-a recapatat pe deplin forta, ca este o putere teribilă de care ceilalti trebuie să se teamă.

„Daca se tem – inseamna ca ne respecta“ – cam asta e mentalitatea care predomină în mintea elitei Kremlinului. Ca urmare, am asistat la spectacolele groaznice ale bombardamentelor brutale si distrugerii orasului Alep si nu numai.

Dar operațiunile militare ale Kremlinului în Siria au si baza psihologica si de razboi informatic – totul cu scopul de a intimida Occidentul și, probabil, Turcia și Israelul.

O altă componentă este faptul că Siria a ajuns teren de testare pentru armele noi ale armatei ruse și, de asemenea, războiul sirian ofera militarilor rusi experiența de razboi necesara inclusiv prin participarea într-un război hibrid.

Efectul PR
Fără indoiala ca un motiv nu mai puțin important al trimiterii trupelor ruse în Siria a fost crearea unei narațiuni propagandistice in care Putin „luptă împotriva răului”, si „invinge acolo unde nu reuseste Occidentul”.

Al patrulea motiv – în plan ideologic, intervenția militară a Rusiei în Siria este o lupta pentru „sfanta credință“si împotriva terorismului islamist. Ea are ca scop sa distraga atenția de la agresiunea militară rusă fratricida (si religios si etnic) în regiunea Donbas. Noua telenovelă propagandistica ar putea fi denumita -„Cum curajosii soldați ruși au salvat Siria și lumea creștină de ororile ISIS”.

Mesajul propagandistic difuzat de Rusia transmitea că numai cu sprijinul armatei ruse, armata siriană a reusit sa elibereze Palmyra de ISIS. Iar acum, Rusia promite că va ajuta la reconstructia Palmyrei – exact a partii care a suferit de pe urma islamiștilor.
Întreaga lume trebuie să vadă că „Rusia este pilonul întregii civilizații creștine” și un „luptător impotriva terorismului internațional”.

Retragerea din Orientul Mijlociu

Ar mai fi si motivele slabirii pozițiilor Rusiei în Orientul Mijlociu.

Astfel, în al cincilea rând, Rusia are nevoie de Siria, pentru că este legată de Iranul șiit, cu care Putin este oficial prieten.
Și Teheranul și Moscova au lansat în comun o operațiune de salvare a regimului Assad, care este unul alawit, secta care deși cu mari rezerve dar este considerata drept șiita.

Iranul se vede lider al tuturor șiiților pentru care creeaza un semi-cerc Shia (Siria, organizația teroristă șiita „Hezbollah“ și Assad), la care se adauga parte din Irak, unde mai mult de 60% din populație este reprezentata de șiiți.

În al șaselea rand, starnind „cuibul de viespi“ al salafismului islamist radical reprezentat de ISIS si Frontul Al-Nusra, Moscova încearcă să destabilizeze și mai mult situația din Orientul Mijlociu, si totodata sa creeze noi surse de instabilitate pentru Turcia și Europa de Vest.

Cele doua s-au confruntat cu valuri de refugiati, printre care – bonus rusesc – s-au strecurat islamiști radicali și teroriști, unii chiar dirijati de către agențiile de informații care lucrează pentru regimul lui Putin

Rezultatul este unul – toate acestea destabilizeaza Europa, încalcă sistemul de securitate colectivă și internă, subminează fundamentele UE, duce la cresterea xenofobiei si a sentimentului anti-musulman, intensifică acțiunea radicalilor de stânga și de extremă dreaptă și a politicienilor populisti care, fapt care, încă o dată, bucura nespus de mult Kremlinul.

În cele din urmă, al șaptelea motiv: controlul asupra Siriei și escaladarea conflictului din regiune va oferi posibilitatea impiedicarii realizarii proiectului conductei de gaz din Qatar către Turcia.

Acest proiect subminează grav baza economică a Federației Ruse –  anume exportul de gaze și petrol.

In afara de asta, avand Siria sub control, Rusia îi poate manipula pe kurzii din Siria, dar mai ales pe cei din Turcia și Irak. Iar la o adica, ar putea declansa si sprijini o miscare secesionista a kurzilor din Iran.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 3,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

6 Responses to PR și moștenirea sovietică: Cele șapte motive ale „aventurii” lui Putin în Siria

  1. yehudy spune:

    draga ivan, nu are rusia atatea nave militare cate pot scufunda oile din romania 🙂

    • yehudy spune:

      draga ivan, oile din romania, profitand de ceata de pe mare au scufundat o nava spion ruseasca 🙂
      care nava ruseasca fiind nava spion trebuia sa simta de la mii de kilometri amenintarea 🙂
      dar oile din romania au scufundat nava spion ruseasca pe ceata deasa :)cred ca berbecii romani au perforat nava spion ruseasca 🙂

  2. Bucuresti ora exactă! spune:

    S-a umplut pământul de rautate (vezi bogdan)niciodată nu a pomenit de Dumnezeu!Dar în schimb crede în imperiu satanist sionist american,tampitule te faci partasi la toate faptele cu ei!Dar trăim vremuri grele si trebuie sa se separe robii de vazatori.Oricare imperiu a avut un sfarsit!

    • Clau spune:

      bine ca esti tu credincios pitikului-cracanat-atomic Satana insusi. Abia asteptam sfarsitul imperiului bolsevic, federatia godaceasca de avortoni imbibati in alcool! Voi care ati dat cei mai mari criminali ai istoriei v-ati gasit sa dati lectii! In ultimii 500 de ani oriunde in lume aparea un idiot descreierat criminal sadic brusc la voi aparea unul si mai si… Doar la asta sunteti si voi cei mai „tari”, la crime, cruzime, violenta fara rost, incultura… Natie inapoiata de cretini ce sunteti! Ceasul ticaie ultimele voastre clipe!

    • Tony spune:

      Bășinosule,vezi că dejecțiile în care îți ții veacul emană sulf și alte gaze care îți iau mințile puține care le ai și scrii de-a alandala de nici dreaku rusnac nu te înțelege.

  3. bogdan spune:

    Povesti cu teroristi dementi ! Lumea in sec 21 cand deja avem obiecte create de om ce au iesit in afara sistemului solar coexista cu asemenea barbari de sec 12 : Ospiciul Lumea rusa, Siria, Iran, DAESH ! Incredibil !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top