rogozinProblemele grave de la Uralvagonzavod, intrepriderea de stat din Rusia constructoare de vagoane și tancuri, l-au obligat pe vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care supraveghează industria de apărare, sa scrie o scrisoare președintelui Vladimir Putin, în care îi propune demiterea șefului Uralvagonzavod și transferarea activelor corporatiei de stat Rostec, scrie ziarul „Vedomosti”.

Conform unei surse apropiate conducerii Ministerului Apărării, Rogozin motiveaza cererea sa de inlocuirea a directorului general al Uralvagonzavod – Oleg Sienko – prin situația financiară și economică dificilă a întreprinderii, care amenința realizarea comenzilor de stat în sectorul apărării.

În aceeași scrisoare, Rogozin propune transmiterea tuturor activelor producatorului de tancuri si vagoane catre Rostec. În prezent, 100% din acțiunile Uralvagonzavod sunt deținute de Agenția Proprietății Federale.

armata tancPublicatia mentioneaza ca președintele rus Vladimir Putin deja a dar ordin Ministerului Industriei și Ministerul Dezvoltării Economice să studieze solicitarea lui Rogozin. O sursa a ziarului precizeaza ca ideea transferarii Uralvagonzavod in subordinea Rostec ar fi generata in aparatul lui Rogozin. Motivul pentru initiativa îl reprezinta situatia financiară grea a Urlavagonzavod și ca Rostec are bani.

Comentând aceste informații, Mihail Burmistrov, CEO „Infoline-analitiki”, și-a exprimat opinia că la Rostec nu ar trebui sa fie transferate toate activele Uralvagonzavod, deoarece acest lucru va avea impact negativ asupra dezvoltării producției feroviare și de tancuri în Rusia. Inclusiv tancul Armata, prezentat de Rusia drept masina de top cea mai avansata in prezent.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Loading...

Related Posts

15 Responses to Probleme grave la compania Uralvagonzavod, care produce tancurile Armata

  1. putin spune:

    Siderurgia din România a fost pusă „pe butuci”, după ce statul a investit sute de milioane de dolari pentru a se asigura că oţelăriile privatizate vor deveni competitive pe plan european. Soarta celor cinci combinate metalurgice vândute de grupul rus Mechel cu 50 de euro este însă incertă, acestea fiind, în prezent, în insolvenţă.

    Cu toate că, la privatizare, executivul le-a iertat datorii istorice la buget şi le-a acordat sprijin financiar sub formă de ajutoare de stat, combinatele siderurgice cumpărate de Mechel au mers ani la rând în pierdere.
    Combinatul metalurgic de la Târgovişte a fost privatizat în 2002 pentru a fi salvat de la faliment. Statul a contribuit la reorganizarea oţelăriei prin iertarea unor datorii istorice, în timp ce cumpărătorul a investit zeci de milioane de dolari pentru a-i reda competitivitatea pe piaţă. În martie, Mechel a renunţat la cele cinci oţelării din România, printre care şi combinatul de Tâgovişte. Companiile au fost vândute cu 50 de euro.
    Actualul Mechel Târgovişte s-a înfiinţat în 1969, sub numele de „Întreprinderea de Oţeluri Aliate”, devenind şase ani mai târziu „Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte”. Oţelăria producea şi comercializa în acea perioadă aliate şi înalte aliate pentru scule, bare şi blocuri, precum şi tablă pentru industria electrotehnică.
    Începând cu anul 1990, combinatul metalurgic a întâmpinat o serie de dificultăţi financiare, pe fondul crizei prin care trecerea siderurgia românească. Cererea de pe piaţa internă a scăzut, utilajele învechite şi lipsa investiţiilor generau costuri suplimentare de producţie, ceea ce afecta competitivitatea companiei. Mai mult, datoriile istorice pe care le acumula de la an la an în bilanţuri şi neadaptarea la cerinţele pieţei libere au erodat competitivitatea oţelăriei, se arată într-un raport din 2004 al Consiliului Concurenţei. Totodată, scumpirea materiei prime (fierul vechi) şi majorarea tarifelor la gaze şi energiei ameninţau productivitatea companiei.

    Sursă: Ministerul Finanţelor Publice (MFP)
    În 2002, guvernul Năstase a decis să privatizeze combinatul aflat în pragul falimentului. Singurul criteriu de selecţie al investitorului a fost o experienţă de cel puţin cinci ani în domeniul siderurgiei.
    „Consecinţele imediate ar fi fost intrarea societăţii în incapacitate de plată, din cauza datoriilor acumulate. Această măsură ar fi condus, pe de o parte, la disponibilizarea unei mari părţi din cei 5.400 de angajaţi, iar pe de altă parte, la dispariţia unui centru metalurgic foarte important pentru industria constructoare de maşini, ştiut fiind faptul că societatea este singura uzină din România capabilă să producă, prin dotările tehnice pe care le deţine, oţeluri înainte aliate, inoxidabile şi de scule”, se arată în raportul Consiliului Concurenţei.
    În august, Holdingul Conares, actualul grup Mechel, a preluat pachetul de acţiuni de 84% deţinut de statul român, valoarea tranzacţiei fiind de circa 35 de milioane de dolari.
    Cât a fost dispus Mechel să investească în relansarea activităţii combinatului
    Prin contractul de privatizare, Conares s-a angajat să realizeze investiţii în valoare de 13,7 milioane de dolari, să pună la dispoziţia combinatului un capital de lucru de 4,5 milioane de dolari, să investească 7,3 milioane de dolari pentru protecţia mediului şi să asigure din surse proprii plata datoriilor societăţii către stat (1,5 milioane de dolari) şi către Distrigaz (3,3 milioane de dolari). Totodată, cumpărătorul s-a angajat să restituie credite guvernamentale acordate pentru plata energiei şi pentru reabilitare.
    Costul restructurării, respectiv costurile investiţiilor tehnologice, investiţiilor pentru protecţia mediului şi pentru restructurarea financiară, s-a ridicat la 107,6 milioane de dolari, din care contribuţia din surse proprii a investitorului a fost de peste 30 de milioane de dolari.
    Pentru a facilita privatizarea combinatului guvernul a acordat în 2002 un ajutor de stat pentru plata datoriilor istorice acumulate de cel mai important producător de oţeluri speciale din România. Majoritatea erau către furnizorii de energie şi gaze şi către bugetul local, însă combinatul a fost scutit şi de plata unor contribuţii restante la bugetul de stat, precum şi a unor fonduri de restructurare nerambursate.
    Câţi bani s-au dat pentru salvarea combinatului
    În total, în perioada 1998-2004, combinatul a beneficiat de ajutoare de stat în valoare de 77,2 milioane de dolari.
    La un calcul simplu reiese că suma este mai mare decât cea încasată de stat în urma privatizării plus cea pe care compania Mechel s-a angajat să o investească în combinat.
    Combinatul Mechel a intrat în faliment în martie. Noua conducere a anunţat că va concedia în jur de 500 din cei 2.000 de angajaţi pe care îi are combinatul în prezent. Persoanele disponibilizate urmează să beneficieze de un aviz de 20 de zile lucrătoare şi de plăţi compensatorii în cuantum de trei salarii brute.
    Angajaţii combinatului de la Târgovişte sunt în şomaj tehnic de la sfârşitul anului trecut. Compania a anunţat recent că a reluat activitatea la câteva secţii.

    Mechel Câmpia Turzii
    Combinatul de la Câmpia Turzii a fost preluat de grupul rus Mechel la un an după oţelăria de la Târgovişte. Împovărată de datorii, salvată de mai multe ori de stat de la faliment prin ştergerea unor datorii, compania avea o situaţie financiară dificilă, într-un context economic puţin favorabil industriei metalurgice din România, lipsită de competitivitate şi de viziune.
    Combinatul de la Câmpia Turzii a fost preluat de Mechel în 2003, prin achiziţionarea unui pachet de acţiuni de 73,4%. Grupul rus a cumpărat compania „Industria Sârmei Câmpia Turzii” cu suma de 27,2 milioane de euro, valoarea acţiunilor fiind estimată la circa 2,5 milioane de euro.
    La acea dată, compania se confrunta cu grave probleme de natură financiară. Criza siderurgiei din România, tehnologia învechită, neadaptarea la cerinţele pieţei şi lipsa de competitivitate a produselor fabricate în oţelăriile din ţară au dus bilanţurile companiei pe minus.
    Ce sume au fost alocate pentru restructurarea oţelăriei
    În perioada 1998-2008, statul i-a iertat combinatului datorii în valoare de 74,8 milioane de dolari. Practic, autorităţile au anulat „din pix” datoriile pe care compania le avea la bugetul general consolidat, al pensiilor, al asigurărilor de sănătate şi al celor de şomaj.
    Costul total al restructurării combinatului a fost evaluat la circa 97,8 milioane de dolari. Mechel s-a angajat în 2003 să investească 20,8 milioane de dolari pentru retehnologizare, să asigure un capital de lucru de 4,19 milioane de dolari, să realizeze investiţii pentru protecţia mediului în valaore de 4,8 milioane de dolari, dar şi să asigure plata unor datorii în valaore de circa 1,1 milioane de euro.
    „Faptul că un investitor privat contribuie la restructurare cu o sumă considerabilă din surse proprii demonstrează clar încrederea în restabilirea viabilităţii companiei”, se notează într-un alt raport al Consiliului Concurenţei.
    Combinatul de la Câmpia Turzii a fost inaugurat în urmă cu peste 90 de ani
    Combinatul de la Câmpia Turzii a fost înfiinţat în 1920, fiind prima oţelărie din Transilvania care fabrica sârmă şi cuie. În perioada interbelică, societatea s-a dezvoltat pe fondul industrializării şi integrării de noi tehnologii. Gama de produse au fost extinse, iar la Câmpia Turzii au început să se fabrice oţel beton, sârme subţiri, sârme zincate şi electorzi.
    Compania a fost naţionalizată în perioada comunistă. În 1989, combinatul era cel mai mare producător de sârmă din ţară. În 1991 a fost reorganizat ca societate pe acţiuni, sub numele de Industria Sârmei Câmpia Turzii. În acea perioadă, compania asigura peste 10.000 de locuri de muncă.
    Combinatul a trecut pe profit în 2008, când a înregistrat un rezultat pozitiv de 48,6 milioane de lei, echivalentul a 13,5 milioane de euro, la un curs mediu de 3,6 lei/euro.
    Criza economică a readus însă compania pe pierderi. În vara anului trecut, Mechel Câmpia Turzii a anunţat un val de concedieri. Până în luna februarie a acestui an, în jur de 1.700 de persoane şi-au pierdut locurile de muncă. La Câmpia Turzii au rămas în jur de 300 de angajaţi, de la o singură secţie.
    În martie, grupul rus Mechel a decis să vândă companiei Invest Nikarom combinatele metalurgice din România pentru suma simbolică de 230 de lei, în jur de 50 de euro.
    Foştii angajaţi de la Câmpia Turzii protestează de la sfârşitul lunii februarie pentru că nu şi-au primit salariile compensatorii.
    Consiliul Judeţean Cluj a precizat că statul trebuie să deconteze Mechel Câmpia Turzii TVA în valoare de 93,9 milioane de lei, combinatul având datorii de 86,1 milioane de lei. Diferenţa ar urma să fie folosită pentru plata salariilor. Combinatul este în procedură de insolvenţă, administratorii judiciari fiind cei care decid unde se duc banii.

    Ductil Steel Buzău şi Ductil Steel Oţelu Roşu
    Combinatul Ductil Steel Buzău, punctul său de lucru de la Oţelu Roşu şi Laminorul Brăila au intrat în insolvenţă după ce au fost preluate de compania Invest Nikarom.
    „Oţelul Roşu rămâne în conservare pentru că produsele sale nu au cerere pe piaţă. Vor fi concediaţi 400 de angajaţi, rămân 30. La uzina din Buzău lucrează 500 de oameni, nu dăm pe nimeni afară. La Brăila sunt angajate 400 de persoane, deocamdată nu am luat o decizie”, au precizat reprezentanţii companiei cu privire la soarta angajaţilor celor trei combinate preluate de la Mechel.
    În 2007, Mechel a depus la Consiliul Concurenţei o notificare privind preluarea Ductil Steel. La acea dată, compania era controlată la acea dată de societatea cipriotă Lakewind Limited.
    Ductil Steel era deţinut, înainte de preluarea de către Mechel, de Air Liquide Welding, prin intermediul Fro SRL Italia, cu 71,35% din capital
    Ductil Steel Buzău a fost înfiinţată în 1963, sub denumirea „Întreprindere de Sârmã si Produse din Sârmã”. În 1991 a fost demarat procesul de privatizare. Pachetul majoritar de acţiuni al combinatului a fost preluat, în 1999, de compania italiană Fro. În acelaşi an, întreprinderea de sârmă care devenise Ductil SA s-a divizat în două companii, Ductil care producea consumabile de sudură şi Ductil Steel Buzău care avea ca obiect pricipal de activitate producerea şi comercializarea sârmelor, a produselor din sârmă şi a pulberilor de fier.
    În 2004, „în ideea creşterii integrării tehnologice”, compania a decis să deschidă punctul de lucru de la Oţelu Roşu, unde se producea materia primă necesară combinatului, se arată pe pagina oficială Ductil Steel Buzău. Investiţia a fost de circa 3 milioane de euro. La Oţelu Roşu se produceau ţagle, semifabricate din oţel din care se laminează bare şi sârme.

    Laminorul Brăila a intrat în insolvenţă la sfârşitul lunii martie. Ministerul Economiei, Varujan Vosganian a anunţat recent că societatea ar urma să fie comasată cu Ductil Steel Buzău.

    • yehudy spune:

      buna analiza.
      din cate stiu, la targoviste, mechel si-a recuperat toti banii vanzand un teren al cos targoviste catre un mare investitor

      • yehudy spune:

        problema nu este ca mechel si-a facut mendrele in Romania distrugand siderurgia romaneasca, problema este cu tradatorii romani: conducatorii romaniei care au acceptat acest lucru.
        dar atunci cand kgb-ul a adus la putere in romania in decembrie 1989 gasca de tradatori le-a trasat si sarcina principalea: distrugerea economiei romaniei!

    • rsumy spune:

      O analiză corectă!
      🙂 🙂 🙂

  2. agopian spune:

    Or avea probleme mai grave decat la semanatoarea ,republica,aro,flota comerciala,flota de pescuit oceanic,oltchim,electroputere craiova si inca alte vreo 1800 de mari intreprinderi romanesti (DECEDATE) ?

    • mocanu dan spune:

      NEGUSTORASULE EXCROC SA STI CA ACUM AVEM :DACIA RENAULT,FORD,CRAIOVA,DELPHI IASI,BOSCH CLUJ,DAIMLER SIBIU(CV),PIRELI SLATINA,ELF BRASOV,CONTINENTAL,EUROCOPTER GHIMBAV.ASAM IASI,CAUCIUCURI MICHELLINE.O MULTITUDINE DE FABRICUTE DE ACCESORII PIESE SI SUBANSAMBLE AUTO.

      • agopian spune:

        Domnule patriot virtual , avem o plua ,nu sunt romanesti . Banetui ia calea strainatatii . Nici pamantul pe care-l calci nu mai este al romanilor. Aceste firme pe care le enumeri s-au mutat in RO pentru a profita de pretul ffff ieftin al fortei de munca(sclav la tine in tara pentru 1200 ron/luna) . De petrolul , gazele si tot sistemul de distributie date pe moca austriecilor nu carai nimic ? De padurile care se taie in draci si terenul arabil pe care-l iau strainii la pret de nimic ai ceva de bolborosit ? Si mai sunt muuuulte altele domnule patriot virtual .

        • mocanu dan spune:

          BA TOATE SUNT AICI NU PLEACA NIMENI CU ELE IN SPATE.IAR LEGAT DE TEHNOLOGIA MILITARA SOVIETICA TOTI FACURAM ARMATA SI STIU CE HIRBURI SUNT.

  3. Joe spune:

    Le-a mai ramas rusălăilor, ruble doar pentru vagoane de tren cu turela, tun fix sudat in pucte, pedale cu reductie 1:1, elice din lemn de frasin si cateva butoaie de vodcă Super-Strong-Katiuşa din al doilea razboi mondial cunoscuta in acele vremuri grele, ca si gaz lampant sau cei care au lucrat in spionaj il cunosc ca si zăpăcitorul de creiere.
    T-14 Modelul de top se fabrica acum din carton presat laminat cu kevlar realizat din fibre de punga de pastic, prin super tehnolgia de varf cunoscut si sub numele de: Topeste punga până curge. Ru= T.П.П.К
    Noul blindaj rezista si la doua gloante trase consecutiv in acelasi loc in parbrizul panoramic al tank-ului, daca ai noroc la a-69-a incercare, din Pistolul Baikal MP-446.
    Ţeava tunului este dintr-un aliaj de tub de PVC pentru WC si senile gonflabile sa nu faca zgomot cand sta pe loc cu motorul oprit.
    Sa mai zica cineva ca rusălăii nu investest in tehnologie de ultima ora. 🙂

  4. bogdan spune:

    Da da da ! Se screm de ceva timp cu armata aia…si au produs deja vreo 30 de prototipuri dar nici un model final !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top