Celebrarea a 70 de ani de la Ziua Victoriei a resetat dialogul ruso-german, îngheţat încă din iarna anului trecut. Pentru regimul lui Vladimir Putin este un real succes reapropierea de Germania, în contextul în care în plan internaţional se confruntă cu blocada sancţiunilor comunităţii internaţionale iar cu SUA relaţiile bilaterale au ajuns sub nivelul celor din perioada „Războiului Rece”, potrivit unei analize a jurnalistului Alexei Fenenko, publicată în Russiadirect.org.

Potrivit unor surse citate în presa de la Kremlin, întâlnirea de pe 10 mai dintre Vladimir Putin şi Angela Merkel nu ar fi adus rezultatele scontate de partea rusă ci doar intenţia celor două părţi de a se merge pe implementarea „Acordului de la Minsk” în conflictul militar din Donbass precum şi reluarea dialogului dintre Rusia şi NATO.

În fond, reluarea dialogului ruso-german poate fi un succes în sine, doar dacă se va relua formatul convenit între cele două state la mijlocul anilor 90 însă criza din Ucraina a transformat Berlinul într-un adversar redutabil al Rusiei.

Pentru partea germană, colaborarea cu Rusia a însemnat consolidarea statului de lider economic şi implicit energie ieftină din partea Kremlinului. În cadrul relaţiilor trans-atlantice, relaţia specială a Berlinului cu Moscova a devenit un model pentru diplomaţia americană în ceea ce priveşte modul de a se lucra constructiv cu Rusia.
În 1995, Moscova a pus în aplicare în relaţiile bilaterale cu Germania conceptele brejneviste prin care s-a dorit o limitare a influenţei SUA, pentru echilibarea balanţei forţelor. Ca membru NATO, Berlinul a fost un mediator între Rusia şi SUA în toate crizele cheie. Practic, modelul ruso-german a permis axei Washington-Moscova să formeze piatra de temelie a securităţii europene.

Rusia, dependentă de  diplomaţia Angelei Merkel?

Schimbare fundamentală în politica externă din partea cabinetului Merkel nu a fost înregistrată în mod corespunzător la Moscova. Kremlinul a încercat să instituționalizeze un nou model de securitate europeană prin Inițiativa Euro-Atlantic Security (EASI), conceput ca un ruso-german-american forum.
Guvernul rus nu a reușit să țină seama de clopotele de prăbușirea EASI la Conferința de la Munchen din 2012 și reacția negativă a unității germane la întoarcerea lui Putin la Kremlin.
Însă elita rusă încă mai nutreşte speranţe pentru revigorarea dialogului ruso-german.
Discuțiile stabilite în vara 2014 au manifestat dorința Moscovei de a se angaja într-un dialog cu privire la Ucraina cu Germania și Franța, fără Statele Unite ale Americii.

Realitatea a dovedit contrariul. Cabinetul Merkel a lucrat îndeaproape cu Washingtonul pe parcursul crizei. SUA a folosit diplomația germană ca un canal pentru a transmite interesele în negocierile cu Rusia.
În resetarea relaţiilor bilaterale cu Moscova, Berlinul are astăzi trei căi:
Prima cale ar fi transformarea Germaniei într-un partener privilegiat al Statelor Unite. Se pare că Washingtonul este setat pe delegarea unor funcții către Berlin în negocierile cu Rusia. Ideea este ca Berlinul să îndemne Moscova să accepte o anumită propunere a SUA, în schimbul unor concesii simbolice de la Casa Albă. Această opțiune aduce beneficii Washingtonului, dar este posibil să determine Rusia să caute alţi parteneri europeni în Europa decât Germania.

A doua variantă ar fi transformarea Germaniei într-un adversar al Rusiei. În deplasarea accentului de la regiunea Pacificului, administrația Obama este în cautarea unui partener militar cheie din Europa. Ca lider al sentimentului anti-rus în Europa Centrală, Germania se poate opune în mod obiectiv Moscova. Această opțiune este benefică la Londra, care își va asuma cu ușurință mantia de mediator între Rusia, Germania și Statele Unite ale Americii. Dar Germania este puțin probabil să obțină de la a pierde unitatea Uniunii Europene.
Al treia cale este extinderea „formatului Norman” la nivelul negocierilor cu drepturi depline în materie de securitate europeană – care este, în esență ceea ce Putin și Schroeder nu a reușit să pună în aplicare la începutul anului 2004. În acest scenariu, Germania va trebui să-și exercite mai mult influență asupra țărilor din Europa Centrală, inclusiv Ucraina. Dar sub Merkel, la Berlin este puțin probabil să reziste sentimentul lor anti-rus.
Acesta din urmă este rezultatul natural al alegerii făcute de cabinetul Merkel. În 2015, politica externă a lui Merkel este axată pe necesitatea de a „aborda preocupările țărilor din Europa Centrală”.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

dialogGermaniapolitica externarelatii bilateraleRusia