Decizia președintelui american de a rupe acordul nuclear cu Iranul, pe care il acuza ca nu il respecta, ne face să ne punem întrebarea: care ar fi abordarea rațională a lumii civilizate față de țările paria, adica acele țări care, de regula, sunt guvernate de regimuri autoritare sau/și totalitare și se pretind sursa anumitor ideologii exceptionale, de-a dreptul ”mesianice”.

Fie ea o lectură fundamentalista a Coranului, a ”comunismului asiatic” sau ”conservatorismului țarist pe filiera sovietica”, aceste asa-zise ideologii sunt invocate pentru a juca contrar regulilor și de a amenința alte țări. Și cât de mult nu ne-ar deranja acest lucru, dar se pare ca posesia de arma nucleara, ca mijloc de conservare a regimului, face diferenta intre dictatorii odiosi, cu care nu se poate si nu se doreste a discuta, si cei ”negociabili”, acceptati la masa tratativelor.

Da, realitatea tristă este că dacă un dictator are o bombă nucleara, el scapa de judecata internationala si devine ”partener de negociere”.

Cred ca de aici si diferența foarte evidentă în abordarea lui Trump față de Rusia, Coreea de Nord și Iran. Despre Rusia se stie ca este cea mai veche putere nucleara, de aici si statutul special al lui Putin, care indiferent ce alte grozavenii ar face, scapa tot timpul ”basma curata”. La fel si Kim Jong-un, care deja a dovedit de nenumarate ori că poseda atât arma nucleara, cât și mijloace de a ataca cu ea.

Ca rezultat, Donald Trump este gata să se întâlnească si negocieze cu cei doi dictatori – rus si nord-coreean. Chiar daca asta nu schimba cu nimic relatia obiectiva intre aceste țări. În cazul lui Kim, cred ca pana si Trump realizeaza ca promisiunea de „denuclerizare“ a Coreei este extrem de necredibila. Sa ne amintim că această țară a încălcat în mod repetat obligațiile sale asumate in cadrul unor tratate si acorduri internationale. În special, sub acoperirea Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, regimul nord-coreean a creat infrastructura necesara pentru îmbogățirea uraniului, iar apoi s-a retras din acest tratat. Cu toate acestea, Trump este interesat sa negocieze.

In cazul Iranului, insa, care nu detine inca arme nucleare, Trump își permite abordari extrem de dure. Fără îndoială, acordul semnat în urma cu trei ani nu a pus capat programului nuclear al Iranului. Acesta a continuat – e drept la foc mic – spun expertii AIEA, la foc mediu spre tare – afirma spionii israelieni.

Din nefericire, regimul de neproliferare trosneste pe la toate cusăturile si din alte motive – progresul tehnologic. Astăzi, tehnologia producției nucleare (în special de imbogatire a uraniului) nu necesită crearea unei infrastructuri supercomplexe, care sa includa zeci de facilitati industriale. În plus, această tehnologie nu mai este nici asa secretă. Altfel cum ar fi reusit relativ slab dezvoltata Coreea de Nord sa faca rost de bomba nucleara. Ceea ce înseamnă ca: în viitorul apropiat, armele de distrugere în masă ar putea sa intre in posesia mai multor regimuri totalitare, împotriva cărora teoria clasică a descurajării nu funcționează.

De aceea, probabil ca Trump si consilierii sai au dreptate cu tratatul nuclear al Iranului. Teheranul, de altfel, cheama deschis la exterminarea Americii (si prin alianta a NATO), amenintand cu exterminarea intregii lumi civilizate.

Lumea nu isi permite un alt regim nebun cu arme nucleare.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (1 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

2 Responses to Realitatea tristă despre dictatorii cu bombă nucleară

  1. grongobar spune:

    Situatia din Coreea de Nord e interesanta pentru ca evident Kim nu face pasii inapoi (macar teoretic) din proprie initiativa.Vizitele in China,precum si contactele nefacute publice cu chinezii sunt cheia in care trebuie citite gesturile de „bunavointa” ale Phenianului.Probabil chinezii l-au avertizat ca pentru ei e foarte deranjanta augumentarea prezentei militare a SUA in Asia de est,ori actiunile belicoase ale lui Kim fix acolo duc.Cat de departe este capabil sa accepte Kim sa mearga e greu de anticipat,oricum pentru China o Coree unificata fara Kim,dar si fara prezenta americana ar fi un obiectiv de dorit.

  2. bogdan spune:

    Correct !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top