…. continuarea materialului „Secretul conspirației ruso-turce pentru un teritoriu cât 11% din cel al Romaniei. Partea I” de ieri:

Viata bate filmul. Idila Putin  – Erdogan si intelegerile lor secrete

Precum in filme si in carti unde copiii familiilor rivale se indragostesc si se casatoresc, iata ca pentru prima oara in 500 de ani, conducatorii celor doua state au „sentimente puternice” unul pentru celalalt. Nu va tine mult dar acum dragostea a cuprins Bosforul, a trecut prin Istanbul (de fapt Ankara), a ajuns la Kremlin si s-a extins pana la Vladivostok. Cea mai mare idila politica a istoriei din perspective geografice, este in plina desfasurare.

Si cum in dragoste secretele au rolul lor, cuplul Vladimir Putin si Recep Tayyip Erdogan au si ei lucruri numai de ei stiute. Dar care AFECTEAZA azi intreaga Europa, inclusiv Romania.

Doua foste imperii frustrate

Razboaiele mondiale au inceput pentru ca anumite puteri erau nemultumite de situatia dinainte de razboi. Le puteti numi pe scurt „frustrari geopolitice”. Astazi, si Turcia si Rusia gasesc un subiect de apropiere din aceste frustrari.

Mustafa Kemal Ataturk a lasat mostenire urmasilor sau un set de reforme ce a stat la baza construirii statului modern turc. Principiile care au stat la baza acestor reforme sunt numite „kemalism”. Unele dintre ele ii stau in gat astazi presedintelui Erdogan: statul laic in care legea islamica este complet separata de legea civila iar cea islamica se refera strict la probleme religioase si principiul completei separari a puterilor in stat, ce este garantat de o armata puternica.

Puteti simplifica problema lui Erdogan in 3 cuvinte: NEVOIA DE CONTROL! Nu intamplator, problema lui Vladimir Putin este identica.

Un cititor constant cu o impresionanta cultura generala imi spunea de curand ca impresia lui este ca turcii au intrat in acest mariaj cu rusii, de frica. Nici vorba! Valsul relatiilor ruso-turce este foarte vechi iar turcii au avut mereu talentul sa fie „isteti”. Concret, atat rusii cat si turcii vad in relatiile bilaterale un mod eficient de a-si atinge anumite obiective pe termen scurt. Repet, niciuna din parti nu da sanse pe termen lung unei asemenea relatii.

Daca ne intoarcem la frustrarile statelor, lasati-ma sa anticipez de pe acum ca in lipsa unor probleme economice si sociale interne, cele doua tari pur si simplu vor fi generatoarele urmatorului conflict din zona. Si asta in maxim 10 ani. Iar iesirea Turciei din NATO este doar o chestiune de timp.

Erdogan este efectiv otravit de reticenta UE

Au trecut 10 ani de cand au fost deschise negocierile de aderare a Turciei la UE. Astazi sansele sunt mici, pana la zero, in ciuda performantelor economice ale Turciei care dau clasa celor europene. Cel putin „dadeau” pana prin 2012. Sefii scepticilor europeni vis-a-vis de Turcia sunt nemtii. Nu intamplator in Germania exista o foarte numeroasa comunitate turca ce doreste sa vada reforme in tara natala pe care au fost nevoiti sa o paraseasca. Ori conservatorismul societatii turce intra in conflict direct cu nevoia si asteptarile unor reforme rapide.

Una peste alta, multi lideri turci printre care si Erdogan si-au pierdut pur si simplu rabdarea. Ma astept in orice luna sa aud din partea conducerii statului turc un anunt despre „retragerea candidaturii la UE”. Vom vedea.

Cert este ca intre timp Erdogan isi exprima frustrarile in toate modurile. Saptmanile trecute, intr-un limbaj nedemn pentru un presedinte, Erdogan i-a invitat pur si simplu pe liderii UE „sa-si vada de treaba lor” si sa nu-si dea cu parerea referitor la arestarile figurilor din opozitie si din mass media nationala. UE nu a ripostat mai departe dar probabil ca au fost niste buze germane muscate pana la sange.

Adevarul este ca Turcia nu are ce cauta in UE daca definitia valorilor UE ramane neschimbata. Ei canta pe alta voce, cum s-ar spune.

Secretul Crimeii s-a nascut la Soci

Jocurile de iarna de la Soci a fost o perioada foarte aglomerata pentru Vladimir Putin. Inafara datoriei de gazda pe care a incercat sa si-o faca fata de bruma de lideri nedescurajati inca de ce se intampla in Ucraina, Putin a folosit momentul pentru a face jocurile invaziei in Crimeea si distrugerii Ucrainei devenita neascultatoare. Si prea „europeana”.

Printre putinii lideri participanti s-a aflat si Recep Tayyip Erdogan. Bine, s-a aflat si disperatul Victor Ponta pentru care evenimentele sportive, olimpiade, cupe, finale sunt mai importante decat simbolistica reprezentarii unei tari. Eu cred sincer ca omul asta (Victor Ponta) a trait niste momente care l-au marcat pe viata cand nu a gasit bilete sau nu a putut participa din varii motive la niste manifestari sportive socotite de el foarte importante. Cert este ca „recupereaza” acum, cateodata intr-un mod absolut prostesc.

Ne intoarcem la intalnirea de la Soci.

Exista informatii clare ca dealiile invadarii Crimeii au fost decise la Soci. Informatii venite din zona serviciilor occidentale. Ei bine, discutiile Erdogan-Putin au fost hotaratoare in legatura cu evenimentele ce se pregateau.

Fin psiholog si in plus foarte bine informat, cu planurile invaziei Crimeii rezolvate pana in cele mai mici detalii (a fost o operatiune perfecta, 100% a FSB-ului pregatita in ani de zile), lui Vladimir Putin ii lipsea o piesa din puzzle pentru ca totul sa fie perfect: convingerea tatarilor sa sustina alipirea la Rusia sau macar sa stea in case.

Tampita presa mondiala a inghitit TOATE materialele propagandistice ale Kremlinului pregatite in avans. Am vazut zeci de reportaje si stiri numai in presa romana despre cei „95%” care au votat alipirea la Rusia. Cifrele fusesera „servite”. Nimeni nu stia de cine dar important era sa fie folosite grabnic. 95% din cati? Nu conta!

Asa a ajuns Rusia sa ALIPEASCA(!!!) un teritoriu cum este Crimeea, cat 11% din teritoriul Romaniei, cu ajutorul voturilor a 19% din populatie. Atat au votat! Totul in 3-4 saptamani fara sa traga un foc de arma. Jos palaria, FSB! Cu un amatorism demn de filme proaste, jurnalistii nici macar nu si-au pus problema cum naiba de s-a putut aranja un referendum in 14 zile. Fusese programat initial „peste 30 de zile” de la anunt dar a fost DEVANSAT!!! Nimeni nu si-a pus intrebari. Mecansimul FSB a iesit din nou invingator.

 

Rolul asumat de Presedintele Turciei, Erdogan in invadarea Crimeii 

Turcia a avut intotdeauna o relatie aparte cu Crimeea. Daca nu a putut-o avea parte a teritoriului national (pana acum), a incercat sa o integreze economic si sa o apropie cat mai mult de statul turc.

Investitiile au fost enorme. Iar ucrainenii, FOARTE TOLERANTI. Au intrat bani din Turcia cu nemiluita. Pentru ca era Republica Autonoma in cadrul teritoriului ucrainean, se poate calcula usor ca in Crimeea, dupa investitiile anuale de 2-3 sute de milioane de dolari facute de statul ucrainean, al doilea mare investitor era de departe Turcia. Al treilea nu exista, practic. Sa nu cumva sa va ganditi la Rusia. Astfel ca foarte multe slujbe erau asigurate de Turcia. Cursele Turkish Airline erau ridicol de ieftine (cativa zeci de dolari pana la Istanbul) iar programele sociale platite de statul turc erau nenumarate.

Astfel, turcii aveau in comunitatea tatara un mare PRIETEN si PARTENER.

Mustafa Djemilev, liderul tatarilor avea mereu deplasari in capitala Turciei iar relatiile cu liderii turci si in special cu Erdogan erau cordiale, le putem numi fratesti. Asa credea el, cel putin. Putin stia totul despre aceste relatii.

L-a rugat pe Erdogan sa ii convinga pe tatari sa stea in case si sa nu protesteze. Ironic, ca sa vedeti cat de bine organizat a fost totul, EXACT in aceeasi perioada si Patriarhul Kiril al Moscovei cerea enoriasilor ucraineni „sa nu se opuna, sa nu se impotriveasca, sa nu opuna rezistenta”. Cu citat!

Erdogan, otravit de rolul UE in evenimentele de la Kiev si cu memoria proaspata despre propriile experiente cu UE, a acceptat imediat sa il ajute pe Putin. Nu stiu cat de usor a fost de convins si mai ales CE A CERUT LA SCHIMB. Sa nu-si imagineze cineva ca ajutorul a fost gratis. Nu a fost. Noile gazoducte planificate sa treaca toate prin Turcia dau ceva indicii dar parerea mea e ca factura lui Erdogan catre Putin nu a fost inca emisa. Vom vedea in curand!

Erdogan l-a rugat/cerut/ordonat lui Mustafa Djemilev ca TOTI tatarii din Crimeea sa stea in case in perioada urmatoare si sa nu raspunda la provocari. A imbracat cererea intr-o preocupare pentru siguranta tatarilor.

Tatarii sunt o comunitate foarte ordonata. Si incercata de soarta. Rusii i-au terorizat, omorat, deportat. Ucrainenii i-au primit inapoi dar tatarii nu au stiut sa aprecieze decat prea tarziu. Credeau ca „mai rau nu se poate”. S-au inselat, in mod evident! In plus e preferabil sa stai in casa decat sa iesi si sa iti risti viata pe strazi. Am explicat in detaliu situatia in materialul  „Șantajul lui Putin la Djemilev nu funcționează. Rușilor le este teamă de forța tătarilor„. Recititi-l! Este inca de foarte mare actualitate.

Djemilev a fost pacalit. Tatarii la fel. Au ramas in casa si s-au uitat la postul lor tv „ATR” pana cand Crimeea a devenit parte integrata a Federatiei Ruse pierzandu-si inclusiv statutul de „republica autonoma”. Erdogan le-a aratat europenilor ce inseamna sa nu-l aprecieze si s-a razbunat crunt pentru umilintele indurate.

Mustafa Djemilev si tatarii lui (impreuna cu Ciubarov, celalalt lider) au inceput sa protesteze dar prea tarziu. „Democratia ” din Rusia si-a spus imediat cuvantul si le-a interzis intrarea pe teritoriul Crimeii. Adica nu au mai avut voie „acasa”. Astazi traiesc amandoi la Kiev in apartamente primite de la stat, sunt deputati in Rada ucraineana ca reprezentanti ai tatarilor si reprezinta comunitatea lor peste tot in lume (sunt mai tot timpul plecati). Am facut demersuri pentru a ma intalni cu Djemilev. Cat de curand sper sa se si intample si sa il pot intreba direct anumite chestiuni care nu trebuie sa ramana „istorie secreta rusa”.

Erdogan a tradat nu numai valorile europene (la care dealtfel nu a adevarat niciodata complet) ci mai ales comunitatea tatarilor din Crimeea. Prin militarizarea excesiva facuta de catre rusi in ultima perioada a indepartat posibilitatea de a se mai apropia de Crimeea. Rusii nu sunt atat de toleranti cum au fost ucrainenii.

Mergeam in Simferopol de cateva ori pe luna si va pot spune cu certitudine lucruri nu numai despre saracia extrema care a cuprins regiunea ci si despre faptul ca legaturile cu Turcia sunt aproape complet rupte acum.

Astazi rusii au anuntat prin directorul general Gazprom, Alexei Miller ca vor inchide complet alimentarile cu gaze prin Ucraina si ca europenii sa puna mana si sa investeasca in conducte pentru a se lega cu Turcia, noua iubire a rusilor. Incepe un nou santaj la mult-prea-lenta-in-reactie, Uniune Europeana.

Pana atunci, Erdogan isi rade in barba. A „vandut” ceva ce nu era a lui si e momentul sa adune dividendele. Si asta repede, pentru ca dragostea asta cu rusii poate fi cu nabadai!

 

Mai citeste si:

Săptămâna secretelor rusești. 3 secrete tulburătoare ale Maicii Rusia. Secretul conspirației ruso-turce pentru un teritoriu cât 11% din cel al Romaniei. Partea I

Săptămâna secretelor rusești. 3 secrete tulburătoare ale Maicii Rusia. Secretul centralelor nucleare rusești. Partea I

Săptămâna secretelor rusești. 3 secrete tulburătoare ale Maicii Rusia. Secretul centralelor nucleare rusești. Partea a II-a

Săptămâna secretelor rusești. 3 secrete tulburătoare ale Maicii Rusia. Secretul armelor nucleare ascunse lângă granița României. Partea I

Săptămâna secretelor rusești. 3 secrete tulburătoare ale Maicii Rusia. Secretul armelor nucleare ascunse lângă granița României. Partea a II-a

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

razboaie ruso-turceRazvan Corneteanusecrete rusesti