Scrisoarea unui locuitor al Donetkului catre un prieten (Fedor Krasennikov) din Rusia exprima starea de spirit si gandurile unei mari parti a populatiei civile din Donbas.
„Din câte am înțeles, prin mine, el încearcă să ajunga inclusiv (și mai ales) la cititorii ucraineni. I-am spus că am publicat scrisorile sale. Sprijinul din Rusia despre care scrie este raspunsul la felicitările unor cititori de-ai mei...
Sunt total de acord cu faptul că populația civila locala nu are cum sa se opuna nenorociţilor inarmati care au pus stapanire pe orasele din estul Ucrainei. Cine crede altfel – isi spune singur minciuni. Imaginați-vă că orasul vostru este invadat de cazaci costumati și tot felul de voluntari si aparatori ai lumii ruse din Caucaz inarmati pana-n dinti si care cu complicitatea serviciilor speciale si a politiei locale au pus stapanire pe putere. Ce faci?”, se intreaba blogerul Fedor Krasennikov.
Scrisoare unui rus din Donetk
„Bună, Fedor!
Iti scriu din subsol, nu stiu cat ma mai tine bateria laptopului. În oraș de dimineață se aud explozii, cred ca pica proiectile la 3-4 km. Focuri de armă –la 2-3 strazi.
Vă mulțumesc foarte mult pentru sprijinul acordat!!!
Mă bucur că acest sprijin vine din Rusia. În Ucraina există un punct de vedere tot mai acceptat că locuitorii din Donbas sunt de vina pentru faptul ca aici s-au oplosit luptatorii prorusi. Cites, nu atat stirile, cat comentariile la stiri. Cica au fost la mitingurile DNR (Republicii Populare Donetk n.r.), au votat la referendum … Ar trebui stersi de pe fata pamantului. Mamele și soțiile celor care au murit în acest război au dreptate cand spun asta. Soldații armatei ucrainene scriu indignati că in timp ce ei elibereaza teritoriul cu pierderi uriașe, localnicii beau calm bere și se distreaza prin cafenele. Lucrul cel mai dureros este ca e adevarat. Dar, pe de altă parte, cum pot ajuta localnicii, chiar si cei pro–ucraineni, fara arme, fare vreun sprijin din partea ucraineană. In schimb, in fiecare zi rebelii se lăuda cu noi arme și mercenari din Rusia. Cel mai enervant este că cei care au declansat toata mizeria asta, sunt de mult timp plecati in Crimeea și Rusia. Au ramas doar fanaticii și marginalizatii.
Când totul abia incepea, la mitinguri au incercat sa iasa si suporterii din Donetsk ai Ucrainei unificate. Au fost bătuți până la moarte cu cărămizi și bastoane, cu complicitatea și uneori cu ajutorul fortelor de ordine. Acum, este si mai rău. Oamenii pur și simplu dispar. Potrivit televiziunii, un păpușar de la teatrul de păpuși, care în luna martie în piața centrală din Donețk a îndrăznit să-si salute prietenul cu cuvintele „Slavă Ucrainei!”, a fost pana recent ținut in detentie, a fost eliberat cu toate membrele împușcate. Probabil l-au eliberat fiind convinsi ca moare cu siguranta. Se pare ca a fost transportat pentru tratament în Republica Cehă. Zilele acestea miliția din Donetk l-a prins pe artistul care a desenat cu graffiti pe pereți caricaturi ale rebelilor. Soarta lui poate fi acum doar ghicita.
În Snejnoe și Shahtersk se aud cântări „Allahu Akbar„, așa cum arată si DNR–TV. Cecenii se pare ca sunt cea mai bună speranță a noastră.
În orașele eliberate au venit la putere aceeasi oameni care au fost și in DNR. Multi dintre acestia erau mai ieri militanti activi pentru independenta DNR, acum au schimbat placa, declarându-se prieteni ai poporului ucrainean, doar pentru a rămâne in functii. Acesti oportuniști au fost dintotdeauna, și cel mai trist lucru este că ei rămân mereu pe linia de plutire, indiferent unde bate vântul. Localnicii se revolta, dar vechile scheme sunt încă la putere. Vamesii „patrioti” cer 5.000 de grivne per autobuz pentru trecerea frontierei. O chestie indestructibila (coruptia). De toate acestea ar trebui să se ocupe serviciile secrete ale Ucrainei, dar acestia au devenit de mult timp un instrument a preluarilor ostile. Și asta nu poate fi dezradacinat din cauza salariilor mizere.
In ceea ce priveste găurile pentru refugiați, ai dreptate. Sunt cazați în acele locuri în care este nevoie urgentă sa se creasca numărul populației rusofone – Tatarstan, Daghestan, Siberia. Personal nu am niciun viitor in Rusia, care nu recunoaște diplomele din Ucraina, trebuie sa echivalez studiile, iar pentru asta ai nevoie de timp si bani. Și nu am nici una, nici alta, salariul nu l-am mai luat de trei luni…
Nu văd sa se termine prea curand războiul. Se pare că acesta este doar începutul … Și este de două ori trist …
Am urcat din subsol, acalmie temporară. Pentru cât timp ???
Cu salutări de sub bombardamente. „
Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
(Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...About the Author: Oleg Cojocaru
