Vadim babenkoVadim Babenko, antreprenor din Debaltsevo, oras abandonat de armata ucraineană după lupte grele, a fost forțat să părăsească orașul său natal. Povestea lui este relatata de Radio Liberty.


– Sunt intreprinzator din 2002. În Debaltsevo am avut două magazine alimentare. Am susținut în mod activ Ucraina, am fost pe Maidan. Cand forțele armate ucrainene erau în oraș, de asemenea, i-am ajutat cu ce am putut pe soldații noștri. La mine acasă erau incartiruiti ofițerii batalionului „Poltava” și „Rusia Kieveana”. Acum platesc pentru asta. Când au intrat rusii, au aparut imediat trădătorii locali: „Iata, e omul Ucrainei”. A venit comendatura militara, au confiscat toata marfa din magazine. Ce era mai valoros au pastrat pentru ei, restul – orez, paste etc. – au impartit locuitorilor. Într-un magazin acum functioneaza un centru de distribuire a ajutoarelor umanitare al DNR. Motto-ul celor din DNR si LNR: dacă ai ceva de confiscat, atunci esti clientul nostru. Multi au avut de suferit  – chiar si dintre cei care i-au sprijinit. Aveam in oras o femeie de afaceri, făcea propaganda pentru ei, ii aștepta activ, cand au venit – a patit acelasi lucru ca si mine: i-au luat totul din casă, au incarcat microbuzul pe care tot de la ea l-au luat si au plecat.

– Şi casa ta?

– În casa mea acum sta a 15-a Brigada Internationala – „Abhazia”. Ei chiar au nesimtirea sa ma sune din cand in cand. Tradatorii locali le-au dat numarul meu de telefon. Suna sa ma intrebe, unde sunt tacîmurile etc. Au scris si in retele sociale: „Multumim pentru casa, suntem foarte încântaţi de conditii”.

– Și cine au fost tradatorii? Vecinii?

– Unul dintre ei, un angajat din magazin, a lucrat timp de 10 ani, un mos alcoolic. După ce au intrat rusii, el imediat si-a tras o banda alba pe brat, fix ca polițaii în Marele Război: „Iata, Vadik era prieten cu soldații din Ucraina”. Rusii au plasat armament în magazin, apoi în mod public au scos din pivniță patru pistoale automate. Nu am avut asa ceva. Cautau un pretext. Eu sunt pasionat de reconstituirile istorice de război, au găsit o uniforma de ofiter sovietic din timpul războiului și un steag polonez. Au început să spuna ca sunt fascist, ca am steag nazist. Ce să le mai explici ca este al Poloniei…

– Erati acasa când a fost ocupata locuinta dvs?

– Nu, nu am avut contact direct cu ei. Ultimele 20 de zile petrecute in oras am stat în subsol, pentru că era imposibil să iesi afara. Copilul meu de 2 ani alerga prin subsol și striga: tata, nenea bum-bum. Și arata afara. Am dus familia de acolo, am ramas doar eu. Ei bombardau orasul cu „Grad”, Smerci. În jurul casei mele au lovit poarta, garajul, au nimerit microbuzul. Atunci am hotarat sa evacuez familia.

– Orasul a suferit multe stricaciuni?

– Aproape 80%.  Acoliții locali ai DNR așteptau să vina paradisul. Cozile de topor locale tot sperau ca rusii le vor aduce casute finlandeze. Raiul nu a venit. Debaltsevo este singurul oraș din regiune fara gaz, ne inclazim cu carbune. I-au asteptat, asteptat, nici case finlandeze, nici gaze, nici salarii, nimic.

– Patrioții Ucrainei, susținătorii Maidanului, erau mulți în Debaltsevo, sau te simteai o minoritate intr-un mediu ostil?

– Eram 10 la suta cei care pledam pentru Ucraina. Restul îs oameni ignoranti, amarîţi. Tot strigau: „DNR, DNR!” Dar acum suntem mai multi. Văd că și în „Vkontakte” a aparut un grup „Debaltsevo”. Mulți s-au trezit, au inteles, dar e târziu.

– De ce acei oameni care stau in casa ta te suna? Chiar doar pentru a te tachina?

– La inceput ma amenințau. Eu am vrut sa am o discutie normala: „Să vorbim, eu am doua scoli superioare, sunt tatăl a trei copii, îmi iubesc casa, este țara mea, m-am născut aici. Haide, spune-mi cine ești?”. El începe să spună: „Eu sunt din Krasnoyarsk” – „Unde ai învățat, ce ai terminat?” – „Sunt sudor” – „Unde lucrezi?” Mi-am dat seama că nu a mai lucrat demult. I-am spus, „Cum ai venit în țara mea, m-ai alungat din casa mea, copiii au ramas fara acoperis?”. Ei sunt oameni ignoranti, care nu au avut nimic, dar acum au văzut că pot obtine lucruri punand mana pe arme, mi-ai luat masina, microbuzul. Tot ce aveam in casa. Am fugit cu hainele copiilor la mine. Nimic altceva. Acum sunt cautat in DNR, la militie este agatat portretul meu de „terorist ucrainean”. Este dureros sa ma uit si sa vad cat de idioti sunt oamenii. Au vrut DNR, l-au primit și acum stau și nu știu ce să faca. Toată infrastructura e distrusa, întreprinderile inchise, iar ei stau. Șeful poliției noastre –  fostul meu prieten, un om decent. El si-a pierdut familia. Dupa ce bea ma suna si plânge. Vezi tu, Andrei, îi spun, ai ramas fara familie, fara steag, fara tara. Nici mama lui nu mai vorbeste cu el pentru ca a ales sa ramana cu DNR. Deși el este un om normal, nu lua mită, cum e obiceiul in miliția noastra. În capul lui s-a intamplat ceva.

– Bătălia pentru Debaltsevo a început imediat după semnarea Acordului de la Minsk. De ce a fost predat orașul?

– Cred că la Minsk problema a fost transata deja. Debaltsevo este cel mai înalt punct al Crestei Doneț, plus un nod de cale ferată important. În ştiinta artileriei, posesia unei înălțimi înseamnă mult. Cine este mai sus, acela câștigă. Debaltsevo taie LNR de DNR, iar acum acestea sunt unite. Am fost supărat că autoritățile ucrainene nu ne-au avertizat ca se vor retarge. Puteau spune: Patrioti ucraineni, părăsiti orasul, va fi abandonat. Am fi avut timp sa ne luam din lucruri. Asa lumea a plecat cu hainele de pe ei. Armata ucraineană a fost impinsa afara din oraș de armata rusă regulată. Am vorbit cu mulți amici din forțelor noastre armate, care erau pe front. Ei spun că au început să fie atacati cu mici grupuri subversive, loveau intr-un loc, apoi în altul. Pana ajungeau rezervele acolo, ei erau in alta parte. Iar ai nostri nu erau coordonati: batalioanele de poliție aveau comandamentul lor, armata al sau. Dacă ar fi ca un întreg, nu ar fi fost bătuti. Am prins atâta ură pe rusi, deși cu un an în urmă – ce era ucrainean ce era rus, pentru mine erau la fel. Acum, nu, acum sunt ucrainean. Rusii, care sprijină războiul din Ucraina, sunt dușmanii nostri. Am fost gata să merg la război, dar am trei copii care au rămas fără nimic. Cei care lupta pentru DNR sunt drojdia societății. Ştiu, e urat sa spui asa ceva, dar pe toti ii cunosc (din oras). Inainte erau nimic, acum au arme si sunt ce vor ei. Vor o masina, se duc si isi iau una, vor o vodca, se duc la magazin si isi iau, fara sa plateasca. Sunt socat cum a putut Putin permite asa ceva? Orasul e stapanit de banditi. Sunt sase bande din DNR, LNR, cazaci, e îngrozitor ce se întâmplă. Iar trădătorii locali si-au pus bentite albe și jefuiesc casele ucrainenilor, in plina zi.

– Trupele ruse au rămas în oraș, sau s-au retras înca din februarie?

– Acum in oras sunt doar cazaci. Au impartit orasul. Câteva zile în urmă a fost un schimb de focuri la un punct de control, a fost omorat un „novorossian”. M-am gândit ca a fost un grup de recunoaștere subversiv de-al nostru, dar s-a dovedit că cei din DNR si cazacii s-au certat la betie, au tras focuri de armă, unul a murit. Trupe regulate ruse nu mai sunt acolo, dar o mulțime de tehnica ruseasca. Au refacut nodul feroviar, tranzitul a fost reluat, intre Donetk şi Lugansk. Toate garniturile sunt descărcate acolo. O mulțime de blindate si tunuri sunt în jurul orașului. Sunt trei comendaturi care au împărțit orașul, o parte aparține LNR, o parte DNR, restul vechiului Debaltsevo. Inainte imparteau la oameni mancare din ajutoarele umanitare. Acum se da cate o jumatate de paine pentru o zi de munca.

– Vadim, cum credeți, când se va termina toate povestea cu „DNR”?

– Se va încheia atunci când va disparea sprijinul Rusiei, literalmente în două sau trei zile. Multi dintre camarazii mei din oras spun că nu le pasa cine va conduce, doar sa nu fie razboi. Dar le zic ca acest punct de vedere dovedeste îngustime de minte. E rezultatul culturii bazate pe cantecele puscariasilor. La noi in oras, pana la inceputul conflictului, sefi erau interlopii, care culegeau taxe de protectie de la oamenii de afaceri.

– De aceea te-ai decis să mergi sa lupti la Maidan?

– Da. Pe 30 noiembrie cand am vazut ca sunt batuti studenți, am decis sa plec la Kiev. Pe 1 decembrie eram pe Maidan. Era prima oara cand vedeam o mulțime asa mare de oameni. Se spune ca în acea zi erau in Maidan un milion de oameni. Toți erau ca frații. Eu aveam o usoara rana la picior, șchiopătam, oamenii se apropiau si ma intrebau daca pot sa ma ajute? Unii s-au oferit sa ma gazduiasca. Toți eram uniti, am doborat guvernul Ianukovici. Dacă Putin nu-i ridica pe marginalii din Donbas! Am fost totdeauna mandru că sunt din Donbas. În armată, când ma intrebau de unde sunt, spuneam ca din Donbas. Acum mi-e rușine să spun. Mi-e rușine de faptul că toti ignorantii striga ca Donbasul hrăneste toata Ucraina. În cele din urmă s-a dovedit că Donbasul e cel subventionat. Iar oamenii … Să-ți spun pe scurt ce fel de oameni sunt: dimineața s-a trezit la 6, s-a dus la locul de muncă, la 12 este deja pe jumătate beat, la sfârșitul zilei  este complet beat. Vine acasă, face scandal, bate sotia, copiii, copiii plâng, soția lui plânge, se duce la culcare. Dimineața s-a trezit la 6 si ciclul se reia. Apoi, tot strigau: vin banderovistii. Spuneau ca banderovistii isi fierb copiii în cazane ca sa-i manance. Cum sa spui asa ceva? Eu le spuneam ca am facut armata in vestul Ucrainei, ca oamenii sunt foarte prietenosi, normali, ca noi, doar ca se vorbește în limba ucraineană, iar noi în limba rusă, dar sunt ucraineni cum suntem si noi. Și idioții nostri cred povestile. Dupa plecarea armatei ucrainene au secat lacul din zona pentru ca cineva a spus ca in lac au fost aruncate fetele violate de armata ucraineana, violate, ucise si legate cu pietre, apoi aruncate in lac. Va puteti imagina ce fel de oameni sunt. Mi-e rușine că am locuit alaturi de aceste persoane.

– Vadim, crezi că te vei întoarcă la Debaltsevo?

– Nu vreau să mă mai întorc acolo. Mi se pare ca nu as putea sa mai traiesc alaturi de ei. Cred că de îndată ce Rusia isi va retrage ajutorul, vor fugi ca sobolanii. Imi amintesc ca puterea sovietica si la sfârșitul anilor 1980 inca mai vana pe vechi politai din al Doilea război mondial, chiar în orașul nostru îmi amintesc ca a fost un caz,  eram copil. Era un mosulica. Dar KGB-ul l-a gasit si a fost judecat. Eu cred că toti vor raspunde pentru faptele lor.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (9 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

2 Responses to Supravieţuitor din Debaltsevo: Pentru ce ne omoară ruşii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top