Rusia a distribuit substante dopante sportivilor săi și și-a sărbătorit triumfal medaliile de aur, ca și cum erau trofee de război. Sarbatoarea, confiscata de masina de propaganda a statului, s-a transformat rapid in isterie antioccidentala. Jocurile Olimpice de la Sochi în câteva zile au facut loc ocupației Crimeei și invaziei în estul Ucrainei, scrie „The Economist”.

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Sochi din 2014 urma să fie momentul definitoriu al președinției lui Vladimir Putin. Ea trebuia să arate lumii o Rusie reînviată și să consolideze popularitatea presedintelui rus. După ce a cheltuit 50 de miliarde de dolari, parea ca nimic nu mai sta in calea acestui obiectiv.

Șase ani mai târziu, consecințele încă bântuie Kremlinul. Pe 9 decembrie, organizația anti-dopaj WADA a interzis Rusiei să participe la competiții internaționale majore in urmatorii patru ani. Într-o țară în care simbolurile joacă un rol mai mare decât esența, această interdicție, în ciuda tuturor lacunelor disponibile, a fost extrem de umilitoare. Decizia a fost pronunțata în aceeași zi în care Putin s-a așezat la masa tratativelor cu președintele ucrainean Vladimir Zelenski și liderii Franței și Germaniei pentru a vorbi despre războiul din Donbas, sponsorizat de Rusia. Acest război este responsabul pentru pierderea a peste 13 mii de vieti omenești.

Prima întâlnire în „formatul normand” dupa trei ani era învăluită cu diverse temeri. Parțial din cazua noului zel al președintelui francez Emanuel Macron de a construi poduri în relațiile cu Rusia. Va reuși Putin să își atingă obiectivul de a împinge Donbasul înapoi în Ucraina, fara ca guvernul ucrainean sa aiba control complet asupra suveranității, iar regiunea să devină un instrument convenabil pentru destabilizarea întregii Ucrainei? Va forta președintele francez Kievul sa imbratiseze propria sa viziune a arhitecturii europene de securitate? Iar noul președinte ucrainean va ceda sub această presiune? Toate aceste temeri au obligat mii de oameni să iasă în stradă la Kiev, cerând lui Zelenski să nu renunțe la pozițiile sale.

Întâlnirea nu a adus rezultate grozave. Și asta a fost o oarecare ușurare. Părțile au convenit asupra unui nou schimb de prizonieri, al retragerii trupelor în alte trei locuri de pe linia de demarcație și a unei noi întâlniri, peste patru luni. Însa Zelenski a trasat public și câteva linii roșii. Integritatea teritorială a Ucrainei nu va fi sacrificată (inclusiv în cazul Crimeei), si in Donbas nu se vor organiza alegeri până când Kievul nu va controla întregul teritoriu ocupat și granița cu Rusia. Numai în aceste condiții vor avea loc alegeri.

Contrastul dintre președinții Ucrainei și Rusia a fost izbitor. Putin a ajuns la întâlnirea de la Paris într-o limuzină monstru blindată, însoțit de numeroase garzi de corp, unii dintre ei mascati. Zelenski a ajuns cu un microbuz Renault. La conferință de presă de la finalul reuniunii, Zelenski părea tânăr, emotionat și sincer. Putin arăta ca un autocrat îmbătrânit, răzbunător, aprig și plictisitor. Fixandu-si ca obiective normalizării relațiilor cu Europa și izolarea Ucrainei, el nu a obținut nici una, nici alta.

În aceeași zi, miniștrii de externe ai UE au convenit să înceapă elaborarea unei versiuni europene a legii americane Magnitsky Act, o inițiativă legislativă care prevede aplicarea de sancțiuni împotriva Rusiei pentru încălcarea drepturilor omului.

Săptămâna s-a dovedit a fi proasta pentru Putin și pentru că s-a a avut de fruca cu rezistența Belarusului, o țară slavă prietenoasă, care este deja membru al uniunii economice ruse. Consolidarea acestei alianțe (și astfel absorbția Belarusului) ar putea permite lui Putin să proclame crearea unei noi țări, pe care o va conduce după încheierea ultimului său mandat prezidențial definit de constituția rusă.

Dar negocierile care au avut loc pe 7 decembrie la reședința din Sochi nu au adus nimic nou. Lukasenko a declarat dupa intalnirea cu Putin: „Nu am intenționat niciodată și nu vom deveni parte a unei alte țari, nici măcar a unei tari fratesti precum Rusia”.

De îndată ce Lukasenko s-a întors acasă, conducerea armatei din Belarus și-a anunțat dorința de a participa la exercițiul militar al NATO denumit „Apărătorul Europei”, care va avea loc anul viitor.

Puțin probabil ca toate acestea sa fi oferit lui Putin dispozitia de sarbatoare pentru acest sfarsit de an.

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (5 voturi, media: 4,20 din 5)
Încarc...

Related Posts

One Response to The Economist: Putin nu a reușit să izoleze Ucraina și să se împace cu Europa

  1. bogdan spune:

    Pitikul debil e constient ca in momentul de fata Nimeni din Lumea Civilizata nu-l mai considera decat ceeace este: un gunoi si un Paria… Iar in Istorie va ramane ca unul dintre cele mai negative personaje ale sec 21 ! Sa nu mai vorbim ca viitorul lui ca individ nu suna deloc bine ! Dovada e si faptul ca de cacat la cur ce-i umbla doar pazit extraordinar si in limuzine blindate mai ceva decat Trump…dar de ce se teme nu va scapa-nu da coltul de batranete la el in cocina…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top