Despre modul în care anchetatorii britanici au reușit să stabilească ce fel de otrava a fost folosita în tentativa de ucidere a fostului colonel GRU Serghei Skripal, și de ce oficialii ruși cer în mod constant de la Londra „să acționeze strict în conformitate cu Convenția privind interzicerea armelor chimice“, ne explica „Vocea Americii“.

Publicatia l-a intervievat pe expertul în arme chimice Vil Mirzayanov, care, în 1992, a povestiti in premiera reporterilor cu privire la existența unei clase de substanțe otrăvitoare foarte toxice denumita „Noviciok“.

– Ați participat la dezvoltarea unor otrăvuri neuroparalitice, cunoscute astăzi drept  „Noviciok”. În același timp, argumentați că o astfel de armă nu există și nu a existat niciodată într-o altă țară în lume, cu excepția Rusiei. Cum au descoperit cercetătorii britanici ce fel de substanță a fost folosită în cazul lui Serghei Skripal?

– Pentru a stabili ce „preparat“ a fost folosit în acest caz, trebuie să aibă acces la un spectrometru de masă puternic de înaltă rezolutie, în „bibliotecă“ căruia exista spectrul tuturor compușilor cunoscuți în prezent. Proba luată este comparată cu cele deja cunoscute, iar calculatorul indică spectrul cu o probabilitate de 96%. Adică, nu poate exista nicio greșeală aici.

– Dar în acest scop anchetatorii ar trebui să aibă un fel de eșantion?

– Sunt procedurile uzuale. Se poate lua sânge, urină, extrage probe din haine cu ajutorul solvenților. Există multe moduri.

– Oficialii ruși au declarat în repetate rânduri că produsul chimic folosit pentru a otrăvi pe fostul colonel GRU Serghei Skripal, ar putea fi produs și în alte țări, inclusiv în Marea Britanie. Spuneți că în Anglia au existat probe de „Noviciok”.

– Britanicii l-ar putea sintetiza pe baza formulei pe care am publicat-o în cartea mea, care a fost editata în 2008 (State Secrets: An Insider’s Chronicle of the Russian Chemical Weapons Program Secrets). Fiecare țară are în mod independent grijă de propria sa securitate, iar în studiul posibilelor amenințări ar fi fost posibil să se creeze un eșantion.

Prin urmare, eșantioane de test ar putea exista în mai multe țări, dar producția a fost realizata doar în URSS și în Rusia.

– Formulele publicate de dvs. sunt complete?

– În totalitate. Am suspectat ca ceva de genul asta (încercare de asasinare a lui S. Skripal – n.r.) se poate întâmpla, și înca din 1992 am incercat să includ „noviciok“ pe lista de produse chimice interzise. Dar acest lucru poate fi făcut numai de către Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), cu acordul tuturor țărilor membre ale convenției.

După publicarea cărții mele, această problemă a fost discutată în cadrul unei întâlniri la sediul OPCW și, după cunoștința mea, nu s-a luat nicio decizie.

– Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, răspunzând afirmațiilor britanice, a acuzat Londra că nu a respectat cerințele Convenției privind interzicerea armelor chimice.

– Tocmai asta e problema. În cadrul acestei convenții OPCW poate lucra numai cu substanțe care se află pe lista celor interzise. „Noviciok” nu este pe această listă și, prin urmare, aceasta organizație nu are metodica de identificare a substantei.

– Prima dată ați anunțat despre existența „Noviciok” în 1992. Aceasta arma ar fi putut să fei îmbunătățita de atunci? Cum puteți fi sigur că în acest caz nu este o substanta complet diferită, dar cu caracteristici similare?

– Bineînțeles ca se putea îmbunătăți, dar „scheletul” preparatului rămâne neschimbat. „Noviciok” diferă de toate, fără excepție, gazele neuroparalticie prin faptul că la baza lui se afla o legătura dintre fosfor și azot. Toți ceilalți agenți otrăvitori nu au o astfel de legătură, așa că „Noviciok” este o clasă fundamental nouă.

– „Noviciok” a fost creat la Institutul de Cercetări Științifice al armatei la sfârșitul anilor 1980. Când ați lucrat la acest proiect, ați presupus că preparatul ar putea fi folosit în astfel de cazuri ca „cel al lui Skripal”?

– În perioada sovietică am lucrat întotdeauna împreună cu KGB. Când a fost ucis Markov (scriitorul bulgar Gheorgi Markov, asasinat la Londra în 1978 – n.r.), ricina care l-a omorat a fost obținută în laboratorul nostru. Dar noi nu am creat arma, în acest scop KGB avea propriul laborator.

– Oficialii ruși au susținut că „preparatul” pe care l-ați creat ar putea provenit din republicile fostei URSS. Ca sursă de exemplu au numit Georgia și Uzbekistan.

– Vorbe goale. Uniunea Sovietică s-a prăbușit cu 27 de ani în urmă, iar dacă undeva în republici mai era „novicio” curat, s-a dezintegrat de mult și nu poate fi folosit ca o armă.

Orice agent chimic otrăvitor se descompune și nu există vreun compus care sa-și păstrează proprietățile pentru o perioadă lungă de timp. În primul an se pierde 2%, în al doilea an 3%, iar produsele de descompunere rezultate accelerează procesul de dezintegrare. De aceea, depozitarea și eliminarea substanțelor toxice reprezintă o mare problemă, care, în plus, este mai scumpă decât producția.

– Ați spus că în timpul asasinării lui Skripal și fiicei sale ar putea fi folosite arme binare …

– Da. Din cauza dificultăților de stocare și reciclare, nimeni nu va produce așa-numitul „produs final”. Se vor produce componente relativ inofensive, care sunt amestecate imediat înainte de utilizare.

– Și o astfel de producție poate fi ascunsă?

– Da. De exemplu, concomitent cu dezvoltarea unei substanțe noi, atunci când deja se efectuează testele etapizate, se dezvoltă un pesticid agricol, care repetă substanțial acest preparat în toate caracteristicile sale. Adică producția așa-numitelor „semiproduse”, care sunt componente ale armelor binare, poate fi realizata și oficial. La o întreprindere s-ar putea produce pesticide fără să se știe de fapt că se fabrică o arma chimica.

Din punctul dvs. de vedere, cât de ușor a fost transportarea unor astfel de substanțe peste granițe și apoi folosirea ei?

– Nu este foarte dificil. Aveți nevoie de două fiole de sticlă, de un agent de înaltă presiune, de exemplu benzină ușor volatilă. Fiolele trebuie să fie sparte înainte de utilizare, iar substanțele amestecate vor crea amestecul dorit. Apoi substanta poate fi pulverizata. Dar aceasta este o varianta primitiva și sunt convins că FSB a gasit un mod mai sofisticat.

-„Credeți că încercarea de asasinare a fostului colonel Skripal a fost una demonstrativa. Adică, asasinii au sperat în avans că vor fi găsite urmele neurotoxinei „noviciok”?

– Nu cred. Aceasta este într-adevar o pedeapsă demonstrativă, însă, în opinia mea, Moscova era convinsa că nimeni nu va găsi urmele substanței. Acest „preparat” nu există oficial, nu este menționat în niciuna dintre listele Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice. În ultimii  30 de ani nimeni nu a fost implicat în dezvoltarea sa. Mi se pare evident că Moscova se baza pe faptul că nimeni nu-i va lua urma.

– Dar formula „Noviciok” spuneti ca ati publicat-o acum opt ani …

– Nu știu dacă FSB mi-a citit cartea. Poate că în una din secții a fost citita, dar în celălalta, care pregătea arma chimica, nu au auzit nimic despre ea.

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Rusia și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (6 voturi, media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

One Response to Unul din creatorii ”Noviciok”: ”La Moscova erau siguri că nu li se va da de urmă”

  1. bogdan spune:

    Uite asa sunt vanati unul cate unul Porcii criminali ! Porcia va plati la greu si pt aceste crime ! Spurcata si inapoiata rasa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top